De la natural la supernatual

Capitolul 20

Capitolul 20

  Un glob de ”cristal” cu o poză cu mine trăvălită în zăpadă. Mi-o făcuse pe ascuns în timp ce săream. 

  Am sărit din pat și am îmbrățișat-o.

-         Nu mai am aer! spuse ea cu jumate de gură

-         Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc!

-         Îți mulțumesc și eu! Ești cea mai tare! spune Adriana sărind în aer ca un copil mic.

  Ei îi dăduse un fular și o căciulă. Preferatele ei. Noi îi luasem Ioanei o eșarfă și multe, multe fundițe colorate. Se făcuse liniște. Toate aveam câte un zâmbet nebun pe față, dar nu vorbeam. Deodată un bubuit a spart tăcerea. Un bulgăre a intrat pe geam spărgându-l. m-am enervat atât de tare încât… fără să vreau am întins mâna și l-am refăcut.

  Adriana și Ioana se uitau cu gura căscată la mine. Abia atunci mi-am dat seama de boacăna pe care am făcut-o.

-         Ce a fost aia? a reușit să spună Adriana.

-         Fetelor, îmi pare rău! Vroiam să vă zic.. dar…

-         Dar nu ai avut încredere în noi. a spus Ioana supărată, după care a părăsit camera alături de Adriana.

  Lacrimile au început să curgă ca niște râuri pe obrajii mei. M-am trântit în pat și mi-am pus o pernă pe față. „Sunt o proastă!” repetam întruna. Așa mi-am petrecut Ajunul Crăciunului. Plângând. Cea mai oribilă zi! Așa va fi și Crăciunul.

  M-am trezit destul de târziu. Era unsprezece. M-am ridicat  repede și am început să o strig pe Adriana. Ah, da. S-a supărat pe mine. Abia mi-am făcut prieteni și deja îi pierd. Cred că trecuse pe aici mai de dimineață deoarece și-a luat niște haine. Încercând să caut o bluză, am observat pe jos un bilețel:

  „Hei fetelor! Vă invit diseară pe la mine. Dau o petrecere.

                                        Cu drag, Dalia”

  Of! Nu o să mă duc. Sigur fetele i-au spus și Daliei. Nu pot să dau ochii cu ea. Am îmbrăcat rapid o bluză albastră, o pereche de blugi și am pornit la cantină să mănânc ceva! Mor de foame!

***

  Trecuse și ziua asta. E șapte. Cred că fetele sunt deja la petrecere distrându-se.  Mi-am luat geaca și am pornit și eu spre casa Daliei. Pe drum erau oameni fericiți, doar eu eram tristă de Crăciun. Nu pot să merg la petrecere! Nu pot da ochii cu ele! Am găsit o bancă și m-am pus pe ea. Dârdâiam de frig.

 *Între timp la petrecere*

*Dalia povestește*

-  Unde e Kira? Parcă o invitasem și pe ea! spun puțin îngrijorată.

-   Nu știm ne-am certat cu ea,  răspuse Adriana.

-   Nu sunteți normale! E Crăciunul! Ce poate fi chiar așa supărător? E singură și noi trebuia să fim cu ea! Ce prietene îi sunteți voi.

  Fetele m-au tras într-o cameră și mi-au explicat ce s-a întâmplat. Am rămas puțin șocată ce e drept, dar am reușit să le răspund.

-         Poate are un  motiv bine întemeiat pentru care nu ne-a spus.

-         Ai dreptate! Suntem niște proaste! spuse Ioana cu vocea tremurândă. Ce ști unde este acum! Haideți să o căutăm.

  În momentul următor o persoană intră cu o viteză neobișnuită în cameră.