Capitolul 30

115 7 0

de The-Book-Thief1

Dedicat lui Daria Daniela H

de The-Book-Thief1

Capitolul 30

Simțeam niște mâini pe umerii mei.. Mă zbăteam din ce în ce mai tare. Pereții se depărtau și o lumină puternică mă orbii.. Negrul se transformase în alb.. Într-un alb pur. Mi-am deschis ochii dintr-o dată și eram înconjurată de niște oameni cu halate albastre.

- S-a trezit! a țipat cineva după care o persoană deschise ușa fără să se mai gândească.

- Kiraa.. era Dylan.. Era viu.. Eu sunt vie..

- Dar.. sunt moartă..

- Ce tot vorbești, Kira? Ești în viață? Ești cu mine! a zis ușor după care m-a luat în brațe fără să mai spună ceva..

***

Mă aflam în mașina lui care gonea ușor pe șosea. Totul a fost doar un vis urât. Dylan mi-a povestit că am fost inconștientă o zi din cauza loviturii mele puternice la cap. Doctorii nu-mi mai dădeau șanse deoarece trebuia să mă trezesc mai repede. Mi-a spus că el se trezise imediat în parcare.. ciudat că nimeni nu văzuse că eram pe jos. Eram foarte înghețată și s-a speriat foarte tare.

- Și spui că nu mai poți face vrăji?

- Nu.. nu mai pot. Mi-e puțin greu să-mi fac temele.. deoarece vrăjile mi le făceau.. am spus și am început să râdem amândoi cu poftă. Apropo, mașina ta nu are nimic?

- Avea doar un far spart și capota puțin îndoită. Max cunoaște pe cineva care e mecanic și l-am rugat să-l cheme să mi-o repare. Vroiam să-ți spun că luni.. când va începe școala eu nu voi putea veni.. și nici Dalia. Am fost solicitați pentru un concurs la fizică.. Te vei descurca, nu?

- Desigur.. Le am pe Ioana și Adriana..

***

Sunt deja în fața internatului. Dylan m-a lăsat și a plecat deoarece părinții lui s-au întors acasă.. Am pășit cu încredere pe hol până ce am ajuns la camera mea. Am deschis-o ușor și am zărit-o pe Adriana sub pătură acoperită de un morman de șervețele.

- Hei! Ce faci? o întreb, puțin speriată..

- Hei! Cum te mai simți? Am răcit. Abia dacă mai pot să respir. a spus ea cu greu.. abia o înțelegeam deoarece era foarte răgușită.

- Sunt ok. Doctorii mi-au dat drumul acasă deoarece m-au pansat și nu mai aveau ce să-mi facă… Vrei să-ți fac un ceai cald? Mama mi-a pus niște plante speciale pentru răceli?

A dat din cap în semn afirmativ. Abia mai vorbea.. Se pare că merg doar cu Ioana la școală… Am coborât la parter spre bucătărie. Da. Avem bucătărie comună.. Și primim prânzul și cina. M-am apropiat de aragaz și am văzut-o pe Daisy, colega de cameră a Ioanei.

- Bună, Daisy! Ce mai faci? Ioana e în cameră.

- Salut! Bine, mulțumesc! Tu ce mai faci? Ioana le-a făcut o vizită părinților ei și nu se poate întoarce deoarece șinele sunt pline cu zăpadă. Deszăpezirea se va face abia de luni.. V-a putea veni doar marți la școală.

- Oh! Mulțumesc!

Se pare că merg singură la școală. Nu-mi place asta. Chiar îmi doresc să poată veni cineva cu mine, având în vedere că nu mai am alți prieteni. Am luat cana verde și am pornit pe scări spre dormitor.