Depresia lui Jace

11: Ochii soacrelor din colț

2 Ianuarie

Trei luni, înainte de dezastru!

        -Chase! Du asta la masa 4 si strange vasele de la masa 2 si 7! Comanda asta e pentru masa 5 iar la masa 8, trebuie fata noua de masa, caci porcii aia au patat-o. Tampitii de mai inainte, au varsat vin pe ea si arata ingrozitor. Ce e cu tine? Ma asculți macar?

        -Desigur, domnule!

       Un tanar, cu un zambet lat pe chip si o privire blanda, ce putea aduce rapid oricare speranta la suprafata, a aparut in fata mesei amplasate intre bucatarie si sala. A luat de acolo pe o tava cateva farfurii si s-a indreptat mai apoi catre masa aflata undeva intr-un colt. De cum a simtit ca nu mai e privit, a renuntat la zambetul ala si la privirea de om bun, devenind usor pierdut. Se vedea ca nu isi doreste sa fie acolo.

       Si-a fortat buzele intr-un zambet din nou, cand a servit persoanele de acolo si a ales apoi sa se retraga. S-a uitat apoi lung, catre usa ce s-a deschis si mai ales catre persoanele ce au intrat in local. Nu a stat deloc pe ganduri. S-a dus catre ei si i-a salutat. Si-a dat cu mana dreapta peste breton, aranjandu-si parul negru si incercand sa isi tot repede sa ramana calm.

        -Ai lucrat pe aceeasi tura si celelalte zile. Care e treaba? l-a intrebat Ken, care era cam de aceeasi inaltime cu el. Nu iti da si tie liber macar azi? Ah! Locul asta mereu pute a porc.

        A intrat acolo, ducandu-se din start catre masa la care obisnuia sa ia loc, alaturi de prietenii sai. Localul ala era pe duca, dar de dragul prietenului sau, prefera sa treaca pe acolo. Tanarul ce putea fura cu usurinta privirea oricarei femei, si-a scos geaca de pe el si a ramas intr-un hanorac gri. A renuntat pana si la fesul sau roz, asezandu-l pe masa si privind apoi intrebator catre ceilalti.

        Era insotit de inca un tip ce poate nu avea mai mult de 26 sau poate chiar 27 de ani. Era mai inalt ca ei si cu umerii mult mai lati. Avea chipul insa usor abatut si isi scotea alene geaca matlasata de pe el. Nu parea atat de fericit sa fie adus intr-un astfel de loc. A renuntat la sapca si astfel a reusit sa isi arate si el identitatea cu usurinta.

        Pletele lui brunete, ii cam acopereau ochii si privirea trista. Dar brusc a fost incurajat oarecum de catre celalalt tip, ce ii insotea si a zambit. Kim, ar fi preferat insa sa nu il stie pe Chase in locul ala, atat de departe de casa.

       Usor mai zglobiu si mai infumurat putin, poate chiar mai indraznet ca multi altii, Aaden reusea sa se faca foarte placut prin nebunia ce o aducea in locurile unde ajungea. Ken si Kim, cat si Aaden isi facusera o obisnuinta in a-l vizita pe Chase, seara, inainte de inchidere. Doar cu baietii lui, el insa reusea cel mai bine sa interactioneze. Indiferent de cat de mult se fortase sa isi faca noi prieteni, nu reusi deloc. Mai mic cu putin de statura decat ei si cu un trup totusi bine definit, atragea si el priviri.

        Cei trei vizitatori, erau in zona si in acea seara friguroasa, asteptand ca Chase sa iasa de la munca si sa hoinareasca iar la Fundatie, poate pe departe unicul loc ce merita cu adevarat sa fie frecventat in locul ala. Fiind ca prietenul lor lucra din nou la micutul restaurant, planurile lor nu aveau nici in acea seara sa se adevereasca.

        Sarbatorile abia ce trecusera si ele si oamenii incepeau sa iasa din acea letargie curata cu care se luptasera ceva timp. Era intr-un mod placut, sa vezi aceleasi chipuri in tot aceleasi locuri. Cei patru acum erau si mai legati acum. Puteau adauga inca un an, in istoricul prieteniei lor.

        -Ducem lipsa de personal, le-a zis Chase, asezandu-si prosopul pe umeri. SeonMi si-a dat demisia si acum am ajuns eu si cu ceilalti doi chelneri sa luam comenzile in sala dar sa ne ocupam si de livrari. Voi ce faceti? Ramaneti sau vreti sa ne vedem mai tarziu la Kim si Blake acasa?