Depresia lui Jace

58: Under the same sky

         Jun a parcat masina undeva la intrarea in parc si a oprit motorul. Farurile le-a stins si a asteptat ca Jacky sa iasa primul din masina. Plictisit a scos banii din jacheta si i-a bagat in torpedou. A luat de acolo o punga mai mica si a asezat-o in buzunarul din interior. Putea face rost de niste bani si in seara aia.

        A coborat din masina, asezandu-si sapca pe cap si urmandu-l pe Jacky spre intrarea pe care o aveau ei aparte. Acolo, tinerii din oras, deja se adunasera. S-a dus catre scena mare unde stia ca o sa il gaseasca pe Aaden si rapid i-a facut semn sa vina spre el. Ploaia, nu facuse chiar pe toti sa iasa in acea seara. 

       -Gata?

       -Cat credeai ca o sa dureze? l-a intrebat insa Jun.

      -Frate, mie nu imi place ce se intampla.

      -Nici in cur nu ma doare. Nimeni nu poate dovedi ca am fost cu ei. Cum e Park?

      -E bine. Danseaza din nou, chiar daca i-am zis sa o lase mai moale.

      -Tu ai avut piciorul rupt si te-ai incapatanat sa dansezi. La ce sa ma astept de la el?

      Aaden doar a zambit. Si-a dat cu mana prin par si l-a scanat din cap pana-n picioare pe Jun. Nu avea deloc rani vizibile. Poate ca seara aia fusese una buna.

      -Tu de ce nu ai mers cu ceilalti si Ken? 

      -Si tu ai nevoie de o acoperire, nu? Cred ca patru oameni ii sunt de ajuns lui Ken pentru seara asta. Omu e hotarat sa faca curatenie acolo si sa arate tuturor ca el e seful.

      -La cati bani i s-au furat, cred.

      -Jacky se baga in afacerea cu pub-ul? Ai vorbit cu el?

      -Nu a fost necesar sa il intreb. S-a oferit singur sa intre.

      -Tipic, a raspuns pufnind usor in ras. Lynn, se baga si el. 

      -Jacky are o idee destul de buna, dar nu putem sa riscam prea mult. Avem deja mainile pana peste coate bagate in alte cacaturi.

       -Sa stii ca am reusit sa fac, ce mi-ai zis adineauri la telefon. Le-am dat banii aia si au zis ca nu vor spune presei povestea cum ca Ken a fost rapit de matusa ta. M-am asigurat ca nu vor spune nimic. Daca pateaza imaginea sa publica... ei bine nu stiu cat de bine o sa mai fie.

       -Bun. Ken a muncit prea mult ca sa ajunga aici. Nu are nevoie de un scandal, ca sa il ruineze.

       -Niciodata nu si-a dorit sa isi cunoasca familia? In fond, femeia aia, e cea care i-a dat viata.

       Jun s-a uitat spre asfaltul ud de sub picioarele lui si indiferent de cat de mult incerca sa isi aminteasca, nu gasea nici macar un moment in care Ken sa zica asa ceva. Cand aduceau vorba despre familia lui, chipul lui Ken devenea plin de scarba si dezgust. Mereu se uita apoi in ochii lui si ii spunea cu o sinceritate debordanda: "Mama mea, a murit inainte sa vada cum rup lumea in doua!". 

       -Nu vrea sa ii vada. Matusa mea, niciodata nu i-a ascuns adevarul. El insa a dorit sa uite de familia sa, acceptandu-ne pe noi. Am crezut ca situatia se va schimba, ca in cazul lui Kim, dar nici vorba. Ken mi-a zis ca prefera sa nu isi intalneasca hienele, cat o sa traiasca. Oamenii aia il cauta oricum pentru bani, nu pentru ca sunt o familie.

       -Si ce ai facut tu acum, nu se numeste alimentarea lor?

       -Faptul ca le-am dat banii sa nu publice presa articolele alea, duce doar la o scurta perioada de liniste, pana cand reuseste Ken sa dea interviurile ce o sa ii puna la loc. Pentru mine conteaza, sa fim noi primii, cu miscarea aia buna. Ken nu ii vrea. Considera ca nu are nevoie de ei. Din clipa cand a ajuns in casa noastra, a dorit sa fie de-al nostru. Sunt aproape poate douazeci de ani de atunci si el nu s-a schimbat.