Depresia lui Jace

13: Killer

     -Poate ca ar trebui sa locuiesti cu noi, i-a zis Jun lui Park, cand a venit sa il ajute la florarie, in acea seara.

      El nu a stiut la ce anume se refera. A lasat ladita cu flori in ghiveci si s-a intors catre Jun, ce se uita deja printe niste bulbi de lalea. I se parea cam ciudat sa auda acel lucru. Acceptase sa lucreze acolo, doar pentru a petrece si mai mult timp cu baietii, nu din dorinta de a primi mila lor.

     -Nu pricep, a zis Park confuz.

     -Pai ce e greu? Am zis ca ar trebui sa locuiesti cu mine, sor'mea si bunicii mei. Avem destul loc in casa. Nu mai e cazul sa tot dormi pe unde apuci. Ken din ce vezi, are casa da tot aici ajunge sa stea cel mai mult. Matusa mea, e mai mereu plecata cu contracte si acasa se plictiseste. Zice ca aici ii e mai bine, ca are cu cine sa se ia. Cred ca mai e loc de unu. Ce zici?

    -Dar de ce?

    -Mai incape vorba?

    S-a intors putin spre el, facandu-l pe loc sa taca. Jun a renunțat la ochelarii aia ce semanau cu fundul de borcan si a inceput sa poarte lentile de contact. S-a tuns si si-a facut pana si gauri in urechi, asemeni lui Ken. A inceput insa sa poarte sepci asa ca nimeni nu avea cum sa vada acea modificare. Incepuse inca de pe atunci sa lucreze la tatuajul de pe spatele sau. Avea o colectie impresionanta de sepci insa el se incapatana mereu ca atunci cand lucra la floraria bunicii sale, sa o poarte pe cea roz, primita in dar de la Blake, de ziua lui.

     -Dar am deja unde sta, i-a zis Park destul de calm.

     -Aseara iar ai dormit in sala de dans, unde repeti in secret cand activitatea se termina. Nu crezi ca e cazul sa si arati ce poti? Te-am vazut de multe ori, Park. Esti bun. Ar trebui sa faci ceea ce iti place. L-ai convins pe Aaden sa mearga cu tine acolo la sala. Pana si el e impresionat de miscarile tale si e motivat sa repete. Il innebuneste pe Blake acasa cu toate miscarile lui, obligandu-l apoi si pe el sa le invete, ca sa se convinga, daca se vede bine sau nu.

     Jun stia mai mult ca sigur de la Ken, de situatia in care intrase de cateva luni. Doar tipul ala enervant de fericit, stia cu adevarat cum sta treaba cu viata sa. A strans pe data din pumni si a tras aer adanc in piept. Ii ceruse sa pastreze un secret, dar se parea ca, Ken cu prima sansa isi deschisese gura.

    -Nu. Ma pot descurca si singur. Nu am nevoie de nimeni. Sunt independent!

    -Atunci te poti duce dracului, i-a zis senin Jun, ridicandu-se in picioare si indreptandu-si spatele, lovindu-se usor cu pumnul peste sale. In locul tau as accepta oferta asta, sa stii. Puținii bani pe care i-as avea, i-as strange si ultetior mi-as plati cursurile de dans de la scoala aia de fite. Intr-un an sau doi, cine nu ar stii de mine? Poate ca as si debuta ca idol! a continuat prefacandu-se ca tine un migrofon in mana. Celebrul Jun Kim, isi face debutul in fata voastra! Va interpreta acum piesa celebrului RAIN, LaLa Song!

     -Nu, nu! Te rog! Opreste-te! a zis pe data, cand a vazut ca Jun e pornit sa inceapa iar un dans haotic, menit sa il faca sa rada.

     -Fetele s-ar uda, cand ar vedea fata asta de bad boy. Ihm? Ce zici?

    -Atunci de ce nu faci tu chestia asta? De ce nu dai tu la Coregrafie?

    Jun a stat un moment sa se gandeasca. De ce vorbea de altii, cand de el insusi nu ii pasa macar?

    -Fa ce vrei. Nu ma intereseaza, i-a raspuns pierindu-i cheful de panarama.

    S-a dus in camera din spate. Acolo ShaEn statea si lucra la noile atanjamente ce i se ceruse pentru o nunta din weekend. Muzica de auzea din plin, asa ca discutia celor doi nu a fost auzita.