Depresia lui Jace

7: Girl meet what?

        -Sa te ia naiba, Jess! Ai luat bilete la concert si nici ca te vad sa vrei sa te ridici din pat! Ce astepti acolo? Moartea?!

        Mi-am dat ochii peste cap. Ran s-a enervat si mi-a aruncat o perna fix in fata, facandu-ma sa cad pe spate, pe saltea. Concertul. Motivul pentru care venisem acolo, nu? Ah! Firar!

        -Banuiesc ca si ea e in vacanta, am bombanit ridicandu-ma la marginea patului. Iesiti naibii din camera! Vreau sa ma schimb si nu am chef de voi!

        -Acasa umbii in chiloti si aici iti e rusine? Patetic! Haide! Nu avem timp! Fa ceva cu fata aia si i-ati haine decente! 

*******

         Prea putin mi-a mai pasat mie de haine, par si machiaj. Am ales sa ma imbrac cat mai simplu si sa ies in timp record din casa. Cu castile pe urechi, m-am dus spre masina si am luat loc pe bancheta din spate, asteptandu-le si pe celelalte. Vacanta mult visata de mine, nu reusise deloc. Le priveam de la distanta pe fete cum rad si se complimenteaza una pe alta si ma simteam de rahat. Am deschis conversatia cu Troy. Imi citise ultimul mesaj. Ma ascultase. In final nu ma mai cauta.

         Nu am trait deloc experienta pe care multe tipe o povestisera pe forumuri. Prietenele mele insa din plin s-au bucurat de tot. Si-au facut prietene pana si cat am stat la coada. Au ales sa faca tot felul de poze, in timp ce eu am ramas in fata standului cu produse ale trupei, uitandu-ma peste ceva ce sa imi atraga atentia. Simteam insa din nou, ca ma sufoc.

         Cladirea aia gigantica, aranjamentul ala dichisit, scena si luminile cum erau amplasate, au reusit sa ma loveasca din plin. Am inghitit pe data in sec si am apucat un album, dorind sa mi-l achizitionez.

         In toti anii mei, nu imi dorisem nimic cu adevarat. Constatam asta din nou si imi venea sa vomit. Poate doar un trai decent si nimic mai mult... am reusit sa imi doresc cumva. Chestii banale. Dar vazand atunci unde reusisera sa ajunga alti oameni si unde ma situam eu, am realizat cat de mica si infama eram pe langa multi altii. Si merita sa fiu oare strivita, asemeni unei furnici? Nu. Chiar deloc... stiam ca sunt si eu capabila sa stralucesc puternic, pana si in intunericul bezna, pe care il adaposisem indelung in sufletul meu. Si faramana aia de ambitie s-a stins cum a si aparut. Am uitat intreg momentul si am intrat in sala.

         Hana si-a amintit de mine si m-a tras furioasa dupa ea, prin multime, cautand repede locurile noastre. Am ajuns sa stau la margine, in timp ce toate celelalte tipau deja frenetic. Eu, asteptasem din primavara ziua aia si in prostia mea, chiar credeam ca o sa ma bucur, sa traiesc un asemenea moment si... ma inselasem. Eram anxioasa, depresiva si deloc doritoare sa iau parte la asa ceva. Urletele celorlalti, cand au intrat baietii pe scena, m-au facut sa imi duc mainile de indata la urechi.

         Momentul cand Joshua a intrat pe scena, mi-a dat absolut toate starile peste cap. Ochii mei, il cauta frenetic si il analiza si eram in extaz. De la o stare la alta, mi-a fost imediat usor sa trec.

         Poate ca nu apucam sa il vad atat de bine, dar eram multumita. Bifasem un alt lucru, de pe lista mea lunga...

         Intreg concertul nu am facut decat sa studiez cu atentie fiecare membru din acea formatie si fiecare dansator ce le insotea miscarile. Eram invidioasa pe ei, oamenii ce erau atat de aclamati de catre multimea aia frenetica. Coregrafii executate exemplar, versuri si note atent cantate si lumina in care fiecare dintre ei era imbracat. Totul era dus la superlativ si ii priveam atat de furata. Nu bagasem de seama, intrarea trupei de dans, pe care doreau sa o prezinte.

        -Jace! Uite-l pe Dieter! mi-a tipat si Ran si Hana in urechi. Uite-l! Uite-l!

        Am dat doar din cap si cu privirea am inceput sa il caut pe Kim. Era aproape de unul dintre vocalistii formatiei, miscandu-se parca pana si mai bine ca acel membru. O facea cu pasiune si intelegeam atat de mult de ce se bucura, ca Park va veni si el la acel concurs. Poate era sansa lui, de-al admira apoi la scara larga, impreuna cu multi altii. Ma simteam inferioara din toate punctele de vedere.