Depresia lui Jace

25: Repetițiile asistate

****JACE****

     Aveam de mers până în corpul vecin. Acolo se află sala si trebuia sa ajung rapid ca sa nu fiu bagata drept pedeapsa in primul rand. Vinerea nu imi plăcea deloc. Nu aveam pauza si trebuia sa alerg de colo colo. Trebuia mai apoi sa ma schimb in timp record. 

      M-am oprit insa in fata cantinei, înghițind in sec. Jun era acolo si parea sa astepte ceva. Avea inca hanoracul meu pe el si nici pe departe nu cred ca a dormit macar o ora in acea noapte.    

      Cateva pete de ulei de motor se vedeau aparute pe material. Dar chipul ii era in continuare perfect. Nu stiu imi era imposibil sa nu turb! Tipul ala imi stricase tenisii cu o seara inainte si de data asta, avea de gand sa imi strice si hanoracul?!  

      Avea ceva... ce putea sa te faca sa te uiti la el si sa surazi usor, de indata ce te observa. Furia m-a parasit, cand am vazut ca ma priveste.

      -Ai ceva ce imi apartine. 

      -Mi-am luat doar o măsură de precauție, am zis încercând să trec pe langa el.

      S-a incruntat si a dat apoi din cap dezaprobator.

      -De ce? m-a întrebat calm, asezandu-si mâinile în buzunare si taindu-mi calea.

     -Ai actele mele si puținii bani rămași. Alea sunt pete de ulei? Abia ce mi l-a cumpărat mama si mi l-a trimis cadou de sarbatori! Nu era cazul sa te schimbi? Nu iti apartine!

      -Cat timp ai purtat hanoracul asta, înainte de a mi-l da mie?

      -L-am luat inainte sa vin la voi sa iau flori. 
      -Pff... mai merge si azi, asa ca m-ai taci! L-am facut sa para mult mai tare. Acum da-mi ce imi apartine de drept.

       -Mai întâi ce e al meu vreau sa primesc, si ma mai gandesc daca chestiile alea ajung inapoi la tine sau la poliție.

     -Mă faci sa rad. Stii tu, nu am chef de glume proaste. Pot să îți fac viata un coșmar.

     -E deja un coșmar! Să iti continui studiile, sa locuiești în străinătate, sa ai o relatie si prieteni, toate in acelasi timp, cer multe sacrificii! 

     -Oh! Inebuneste-ma cu problemele tale. Ce e aia din părul tau?

     Mi-am acoperit agrafa cu ambele mâini din dorinta ca el sa nu mi-o ia. Ma enerva omul ala. Daca era prietenul lui Chase, nu insemna ca era si prietenul meu.

     -Nu cred ca ar trebui sa imi vorbesti astfel. Imi vreau lucrurile inapoi.  

     M-a prins de tricou si m-a adus mai aproape de el. Nu avea curaj sa ma agreseze in public, nu?

     -Esti in seria ce vrea sa dea la coregrafie anul asta, am dreptate?

     -Ce-ti pasa tie?

     -Vin cu tine. Până nu imi înapoiezi ce trebuie, nu am de gand sa plec.

     -Atunci multa bafta!

     -Jun?! Tipule!

     Glonțul mi-a trecut pe lângă cap, in clipa cand l-am văzut pe cel ce mi-a cerut un pix in urma cu ceva timp la cursuri. Nu mi l-a inapoiat, normal. Mda... ghinion!

     -Chiar eu! Care-i treaba?

     Ambii erau zgomotosi. Cu zâmbete pe chip si grimase, dădeau mana in stilul tipic acelor prieteni vechi. Am dat sa fac un pas mai înspre corpul unde trebuia sa ajung dar Jun m-a prins de gluga si m-a tras lângă ei. Din par mi-a luat clama si a ras usor.