Depresia lui Jace

48: Nimeni nu vrea să vorbească

*****JACE*****

      -Jace? Trezeste-te. Am ajuns.

      Buimaca, mi-am deschis ochii si am privit in jur, mofturoasa. Parul imi era ciufulit si ma durea spatele ingrozitor. Eram nervoasa. Aveam pe mine jacheta lui Kim si inca ma aflam pe bancheta din spate, dormind langa Dieter. Nu eram in fata blocului in care locuiam eu. Eram undeva in partea de est a orasului. Zona imi era insa cunoscuta oarecum. Acolo stiam ca locuieste si Chase.

       Aerul diminetii m-a lovit in fata, cand am coborat din masina. Inca cu ochii impaienjeniti, l-am urmat pana sus pe Kim si am constatat ca era chiar locul unde Chase locuia! Din urma noastra, Dieter a venit cascand. A injurat apoi cu sete treptele, caci aproape reusise sa se impiedice de ele. Macar se trezise. San a intrat si el in blocul ala. Asa am aflat ca ei erau vecini. Kim, Chase si aparent Blake, se mutase acolo, in urma cu mai bine de o luna si ceva. Chase nu imi si zisese cu cine locuieste. Mi-a zis ca sta doar cu doi prieteni.

      -Vrei ceva de baut? m-a intrebat Kim, cand a intrat un casa. Ai in bucatarie tot ce iti trebuie. Eu ma duc sa imi fac un dus si sa imi aplic cativa plasturi pentru durere. Dupa-masa, trebuie sa merg iarasi la sala sa repet.

       -Ah! Bine...

       Ma simteam ca naiba. L-am vazut insa pe canapea pe Dieter si m-am dus repede sa il enervez. Nu am reusit caci pe data mi-a aruncat o privire nu prea placuta. L-am facut doar sa se intoarca cu spatele la mine. Am renuntat si mi-am cerut scuze. L-am intrebat daca e ceva ce pot face pentru el si...

       -Vreau doar sa fiu lasat in pace. Nu mi-am vazut sora timp de douazeci de ani, Jace. In toti anii astia, nu am dorit sa o cunosc si... poate ar trebui sa ma duc macar acum...

       -Daca vrei sa faci asta, merg cu tine!

       S-a intors si m-a privit cu inima sfasiata. Nu credeam sa apuc o zi sa il vad astfel pe Dieter. Nu doream sa deschid subiectul ala dar...

        -Multumesc, a raspuns apatic. Din pacate nu pot merge maine acolo. In seara asta plec in turneu in America. Mi s-a oferit in final sansa sa ma ocup de tot ce tine de coregrafie, pentru trupa The8. E un pas mare pentru mine si toate anganjamentele luate atatia ani... chiar si daca as pleca acum, nu as putea ajunge la timp acolo.

       -Cand vei fii pregatit, vin cu tine atunci.

       Nu a mai zis nimic. Si-a asezat inapoi capul pe perna de pe canapea si a preferat sa ramana acolo. M-am dus in bucatarie. Am luat loc pe un scaun si mi-am asezat capul pe masa. Am atipit intr-o clipita. M-am gandit cu tristete la situatia lui Dieter... in cele din urma, si el avea sa ma paraseasca...

       Codul usii de acces, s-a auzit rapid si astfel m-am uitat acolo, curioasa. Blake a intrat alaturi de Chase si inima mi-a tresarit. La inceput incet, apoi rapid, pasii mei s-au auzit pe podea. Blake a fost primul ce s-a sezisat cu privire la noi, fiind inca cu ochii asupra perechilor noastre de papuci, aruncate in hol. Chase? S-a trezit cu mine, imbratisandu-l strans si plangand apoi incet. Fata mea, era cufundata in pieptul sau. Nu mi-a zis nimic. Usor surprins apoi sigur pe el, m-a imbratisat si a zambit.

       -La multi ani! am rostit privindu-i ochii, ce acum aveau o privire blanda.

       -Multumesc.

       Mi-as dori sa il vad mereu pe Chase zambind astfel. Zambea din sufelt, reusind sa isi arate si mai tare fericirea. M-am uitat insa la fata lui, observandu-i noile rani. Din nou, se bagase intr-o altercatie? Avea oare de gand sa stea departe de probleme, candva?

        Am mancat cu ei in bucatarie. Blake a fost primul care a plecat de langa noi, chiar inainte ca usa de la baie sa se auda si ea cum se deschide. Vocea lui Blake si a lui Kim, a reusit apoi sa umple golul de acolo. Chiar si asa, Dieter nu s-a trezit.