Depresia lui Jace

39: All in

***JACE***

      Sala nu mai parea atat de mica, de vreme ce multi dintre noi fusesera eliminati din acea grupa sau renuntasera de buna voie. Pe usa, au intrat apoi mai multi oameni. Coregraful, alaturi de doi reprezentanti de la doua alte companii, Park si Kim. Stai! Park? Kim?! Mi s-au facut ochii cat cepele cand i-am văzut acolo. Mi-am reluat inapoi insa locul si am incercat sa ma calmez. Chiar daca ii cunosteam, nu eram avantajata cu nimic.

      -Clasa! Un moment de atentie, va rog! Langa mine il am pe domnul Bang de la StarMaking si pe domnul Chang de la ToTheMoon. De data asta ni s-au alăturat si alti doi elevi ai sectiei de coregrafie. Park e inca in ultimul an, pe cand Kim a terminat acum doi ani. Cred ca pe Kim deja unii dintre voi il stiu. E dansator profesionist si a insotit de multe ori in turnee trupe ca KBS, SikGoya, LITTLE big. Are pana si un vlog de succes unde invata incepatorii, dansurile cele mai populare de la artistii ce au comeback. Park este multiplu campion national si international. Chiar daca se afla in anul trei, preda deja un curs de dans. Ambii au suficienta experienta cat sa se afle aici, in calitate de judecători pentru aceasta proba.

        Ziua aia avea pe deplin sa o regrete Zowe. Ea nu era prezenta in grupa noastra. Eram insa socata sa vad ca de data aia doua companii cu un alt nivel una fata de alta, venise sa ne vada. Prima, era o companie mare, bucurandu-se de succes deplin in intreaga lume, caci auzisem de ea si cand eram acasa iar a doua, daca nu era Agony pe piata, nu ajungeam sa stiu de ei. Compania mai avea doar un artist solo si o trupa mare de fete. Atat!

        Au salutat respectos cu toti apoi coregraful s-a îndreptat către laptop si a anuntat ca incepe incalzirea. Evident ca eram prea emotionata si m-am pierdut intens cu firea. Fascinata insa m-am uitat catre Kim. Din profil, nu-mi imaginasem sa aiba asemenea trasaturi frumoase. Din pacate m-am lasat distrasa de aspectul ala si am ratat un salt. Cand am ajuns inapoi cu piciorul pe podea, am alunecat si am cazut peste cel ce se afla in spatele meu. Imi venea sa intru in pamant de rusine.

        Muzica nu s-a oprit. Nici oamenii nu s-au oprit. Eu mi-am cerut rapid scuze si am continuat, ca si cum nimic nu se intamplase. Dar stiam ca sansele sa fac o impresie buna, imi scazusera dramatic.

         Atunci am facut o noua greseala. M-am uitat in oglinda si am vazut inca la geam, cum Jun si ceilalti stateau si ne priveau, razand. Normal ca vazusera greseala mea. Se amuzau teribil de tare pe seama mea. Si totusi, m-am gandit rapid la Kay. Nu stiu de ce, am ales in momentul ala sa imi zic, oare ce ar face el? Era biasul meu! Imi propusesem ca intr-o zi sa fiu pe aceeasi scena cu el si sa ii spun ca datorita povestii lui, am avut curaj sa merg atat de departe! Nu trebuia sa renunt!

       Cu pumnii încleștati, privirea inainte si gandindu-ma doar la miscari, am continuat. Nu imi mai pasa ca sunt privita de omul de care imi era teama cel mai mult. Eram doar eu si cu mine, in acea lupta finala. Miscarile mele, in final au devenit executate perfect, in aceeasi sincronizare cu colegii de langa mine.

        Cand repetitia a luat sfarsit, am iesit prima din sala. Nu mai doream sa se apropie si de data aia coregraful de mine si sa imi vorbeasca. Am stat pana si la dusuri mai mult si am tras de timp. Nu doream sa dau ochii nici macar cu fetele sau Chase.

        Dupa o rafala sanatoasa de plans acolo si izbit cu pumnii in pereti, am revenit in vestiar si mi-am dat seama ca nu am telefonul. Ran si Hana erau plecate. Trebuia sa ma decid cat mai rapid. Ramaneam in competitie dar din vina mea, oamenii poate ca nu ajungeau la un rezultat pozitiv, ieseam si astfel multi se calificau mai usor, caci eram adesea adusa drept un exemplu negativ.

      M-am dus inapoi in sala sa imi caut telefonul. Acolo usa era larg deschisa iar coregraful nostru vorbea cu cei doi barbati. Nu am vrut sa ii deranjez dar nici ca am plecat. Am prins insa putin din discutia lor cu referire la noi. Coregraful si bărbații, tineau in mana fisele noastre.