Depresia lui Jace

75: Or not

****JACE****

     Am deschis usa de la camera mea iar scartaitul usii, specific ei, s-a auzit pe data. Era lumina in camera si nu aveam cum sa adorm astfel. M-am dus si am tras desperiile, apoi am deschis televizorul. Am lasat pe unul dintre posturile locale. In momentul ala, stirile rulau pe ecran. Nu imi pasa ce era acolo. Doar doream sa aud ceva pe fundal, ca sa nu ma simt singura. 

     Am luat loc in pat si mi-am asezat patura peste mine. Stateam cu spatele la usa si cu privirea spre fereastra acoperita. Nu imi era deloc somn. Aveam emotii. Mi-am pus telefonul la incarcat si am reusit sa citesc pe data ultimul mesaj primit. Mi se spusese ca in acea zi, trebuia sa fiu prezenta la ora 18:35, la agentie. Aveam numarul de concurs 45. Intrasem in prima zi a auditiilor live, din cele trei ce aveau sa fie.

     -Esti cumva certata cu zaharul? m-a intrebat el din prag. 

     -In momentul de fata nu vorbesc cu multa lume. De ce nu as fii certata si cu zaharul? Am zis ca am renuntat la zahar. Mie una nu imi plac, chestiile dulci.

     Am setat alarma sa imi sune pe la trei si am asezat telefonul la loc. Apucam pentru prima data, sa dorm si eu mai bine, in acea saptamana?

     -Nu ai deloc gusturi in privinta niciunui lucru. 

     -Eh! Asa sunt eu, mai necunoscatoare de fel, am mormait cu capul in perna.

     Mi-am inchis ochii si am incercat sa ma concentrez pe vocea celui ce vorbea la tv. Jun a intrat insa in camera mea si a inchis usa. Valiza mea, inca se afla in camera si ea. 

     Cu pasi mari, a reusit sa ajunga repede langa pat si sa se aseze apoi langa mine, in asternuturile pe care reusisem in final sa le schimb. Mi-am deschis ochii si m-am intors cu fata spre usa, cand l-am vazut pe el, intins pe spate, ducandu-si bratul stang sub cap si lasndu-si mana cu gipsul pe piept. Renuntase la jacheta. Tricoul negru, ce se mula perfect pe el, de ziceai ca fusese facut special. Atunci am observat lantul gros de argint pe care il purta la gat. M-am uitat la urechea sa si am vazut acolo urma cercelului. Cum de renuntase la ei? In fine.

     Am inchis la loc ochii si m-am bucurat de liniste. Vocea tipului ce prezenta stirile, era ciudata si nu pricepeam prea mare chestie din ceea  ce citeam. Parea insa sa fie ceva important.

     -Ai de gand sa imi dai si mie juma de patura? Nu se va intampla nimic, da?

     -Data trecuta, nu ai zis asta, cu siguranta. De ce te-as crede acum?

     -Pentru ca, nu vreau sa imi incarc copilul cu energie negativa? 

     Mi-am deschis larg ochii si m-am infuriat. El se uita la mine. A izbucnit intr-un ras colorat.

     -Doamne! Trebuia sa iti fii vazut fata! Pe bune! Esti de poveste tipo. Dar nu. Azi cred ca conteaza mai mult auditia decat ce ar putea sa se intample intr-un pat ca asta. Acum... primesc patura si eu?

     -Ma duc sa dorm in camera nebunei! 

     M-a prins de mana, chiar inainte de a pleca din pat. M-am uitat mai atenta la chipul sau si am cedat. I-am dat atunci si lui patura sa se inveleasca. Mi se parea insa destul de straniu sa impart brusc patul cu un tip. Am inchis insa ochii, din dorinta ca mintea mea sa nu o mai ia aiurea razna.

     -Despre ce e vorba? l-am intrebat calma.

     -Jaful din weekend, a raspuns plictisit. Politia nu are inca nici-un suspect. Banii nu au fost inca recuperati si nici nu au sanse sa o faca. Cei ce au dat spargerea, au mers la sigur. Au avut om din interior.