Depresia lui Jace

55: How I got you

       Locul ala mereu avea sa fie asemeni unei camere de hotel pentru Ken. Venea acolo doar la nevoie sau cand urma sa se pregateasca pentru un nou proiect. Nedorind sa il lase singur, Park se mutase cu el. Dar el si Park, ajungeau mereu sa ramana la Jun ori la Aaden acasa, chiar si la Kim, Blake si Chase. Problemele peste care trecusera impreuna, ii apropiasera mai mult ca niciodata.

       Nu s-a intors in locul unde el si mama sa, au locuit. Acel spatiu il facea sa se simta mereu mult prea rau. Dorea insa sa pastreze amintirea lui, asociindu-l cu ceva placut. Acolo, nu dorea sa aiba nimic dureros. Locul ala, era utopia sa si atat.

        A luat o sticla cu vin din minibar si alene s-a dus catre una dintre camere. Acolo nu isi daduse interesul sa despacheteze patul. Preferase sa lase salteaua direct pe podea. Se ocupase insa cat de cat de dresing. Macar atat. De cand decisese sa calce pe urmele femeii, locul ala ajunsese sa fie si cel care conta pentru el. De peste tot de unde fusese, luase cate ceva. Dar cel ce mai mult il bucura, era ideea lui Park, de a aseza tabloul mare pictat de un prieten de-al mamei sale, pe peretele cel mare dintre rafturile pline cu camesi si sacouri de firma.

         Alessia, nu avea poate mai mult de treizeci de ani acolo. Singura, imbracata intr-o rochie vaporoasa de vara, cu parul lung si negru, asezata intr-o pozitie puternica, ajungea cu privirea sa asemeni unei leoaice, sa te faca sa zambesti pe data. Te provoca. Cel care o pictase, sigur exagerase cu proportiile. Ea nu era atat de inalta sau poate pentru ca el reusise sa se inalte atat de repede... cine mai stia?

        Ii placea ca mereu dupa o reusita bifata, sa se duca in fata acelui tablou si sa isi imagineze ca ea e inca acolo cu el. Baietii, nu au mintit. Erau langa el, sustinandu-l la oricare pas, dar nu puteau sa o inlocuiasca si pe ea.

       -Ti-am ascuns destul de multe, Ken... nu te-as invinui daca m-ai ura, pentru tot restul vietii tale, stii?

       Femeia, cu buzele aproape albe, cu pielea tot mai palida si voce slabita, nu avea curaj sa il priveasca. Linistit, statea pe scaun langa patul ei ascultand-o. Ea, in mainile sale mici, tinea strans de tot patura si daca abia se abtinea sa nu planga in hohote.

        -Tatal meu, a fost singurul barbat puternic, pe care l-am recunoscut in toata existenta mea. Omul ala, mi-a zis ca in viata imi trebuie coloana vertebrala si m-a invatat sa nu risipesc nimic.  De asemenea, omul ala a avut grija sa nu ma lase singura cu adevarat niciodata. L-am avut mereu pe fratele meu si pe familia lui cu mine, devenind frustrant. Eu... eu de ce nu am putut fii puternica asemeni lor? Eu de ce nu am putut sa ma casatoresc si sa dau nastere unui copil? Eu de ce nu am putut gasi acea fericire de care el mereu imi vorbea? Ihm... mi-a luat ani ca sa inteleg ca... nu te nasti puternic, ci devii puternic si fericit in timp. Ken? Porti numele asta acum, caci mi-am dorit ca tu sa ai parte de puterea aia ce pe mine m-a fascinat atat de mult. Niciodata nu ai fost o inlocuire pentru fiul meu pierdut sau pentru unul dintre barbatii mei, da? Tu, ai fost tu!

        Nu avusesera niciodata acea discutie. Faptul ca se ajunsese acolo, nu ii era deloc pe plac. Chipul femeii, s-a intors apoi spre el. Avea lacrimi in ochi dar zambea. Cine sa o mai inteleaga?

         -Fiule, e perfect normal sa tipi sa urlii, sa strigi cat poti de tare, ceea ce simti. Trebuie sa fii doar atent la ce zici si la cel cu care esti atunci. Omul, indiferent de natura sa, e egoist. Se gandeste doar la binele lui si e in stare sa taie si sa spanzure, pentru a avea bani si putere in lumea asta atat de jegoasa. Cand te-am luat la mine, am stiut ca in fata mea, se afla poate omul care poate sa ajunga sa il eclipseze pe tata! a zis ea razand usor si reusind sa il sperie si mai tare pe el. Stai linistit! Sunt bine. Nu te panica. Trupul asta vai si-amar de el, inca ma mai tine sa stii! Daca aflu ca ai lasat gravida pe una, te bat de te sparg, da? Si mai usor cu chiulitu si bataile, da? Vreau sa termini la liceul ala, ca sa ai sanse mai bune de a intra la o facultate. Vreau sa ii arat lui ShaEn si la celorlalte  tantaloaice, ca am fost in stare sa cresc un geniu!