56: Hands Up

25 1 0
                                    

       -Jun? Puteam sa jur ca l-am auzit coborand. Unde umbla baiatul asta?

       Clopotelul insa de la intrare, inca se misca. El... plecase. Nici urma de el prin fata.

       Vocea blanda a lui ShaEn, nu s-a mai auzit. Femeia, resemnata, a ales sa se intoarca la ornamentele sale florale, preferand sa dea radioul mai tare. Vremea din acea zi, nu era una prea placuta. Ploile incepeau.

       Si daca nu era Jun? S-a intrebat in sinea sa. Nu isi vazuse nepotul aproape toata saptamana trecuta. El chiar era bine? Fusese la tatal sau oare?

*********

         -Kim! Plin la pompa doi!

         Jun si-a luat rapid privirea de pe masina scumpa ce abia intrase acolo, ascultand ordinul primit. Plictisit, si-a scos tigara din gura, stingand-o apoi de stalp si aruncand-o in tomberon. Abia astepta sa plece din locul ala. Se saturase sa fie zilnic tratat ca un sclav.

         Si cel ce venise de acea data acolo, a preferat sa intre sa vorbeasca cu Song, proprietarul benzinariei, lasandu-si masina in seama lui. Cateva minune mai tarziu, omul imbracat la costum si cu o privire foarte dura, a plecat demarand in tromba.

         -Asta ce mai vrea? l-a intrebat de indata pe Song, cand a aparut in pragul usii cladirii. Nu l-am mai vazut pana cum.

         -Vrea sa ii rapim fiica contra-candidatului sau. Tentant, nu?

         -Si tu ai acceptat?

         -Noi, am acceptat! l-a corectat barbatul razand. Ce e cu fata asta lunga? Nu ti-o dat destul aseara blonda? Unde e straina? S-a saturat si te-a parasit? Poate o aduci pe aici, zic si eu. Soobin ar cam vrea o tavaleala cu ea.

        S-a facut ca nu aude comentariul lui.

        -Nu are de-aface cu asta. Ma gandesc la cat de disperat trebuie sa fie, de apeleaza la noi.

        -Mai conteaza? Banii nu au miros, baiete. Diseara sa nu ai planuri. Stai cu noi.

        -Asa de repede?

        Song a zambit pe data. Barbatul ala atat de notoriu, era asemeni unui ghimpe in coastele lui. S-a intors insa inapoi in benzinarie, discutand ceva cu casiera de acolo. Tanara fata, stia ca daca vrea sa ramana cat mai mult, nu trebuie sa vada nimic si nu trebuie sa vorbeasca, orice s-ar intampla. Yu, cu banii de acolo, isi permitea plata cursurilor si a chiriei. Nu putea risca sa piarda locul ala atat de bine platit. Jun, i-a privit de afara pe cei doi si a preferat de indata sa ii intoarca spatele fetei, in clipa cand ea l-a fixat cu ochii. Timid, i-a zambit dar nici vorba ca el sa aiba o reactie.

        Peste sapca neagra, Jun si-a asezat gluga. A luat o noua tigara din pachet, asezand-o pe varful buzelor, dar nu a si aprins-o. Si-a facut curaj si l-a sunat pe Ken. Stia ca nu o sa fie prea incantat cand o sa ii spuna ca in seara aia, nu vine la petrecerea lui de la companie. Stia insa ca baietii l-ar fi ajutat pe Ken sa afle cine il sapa pe la spate.

        -Ai timp macar sa treci sa mancam ceva rapid?

        -Unde?

        -Chase e de munca. Hai pe la el sa-l vedem.

        A acceptat destul de usor. A asteptat schimbul de tura si a plecat spre locul unde Ken ii spusese ca o sa il astepte. Din urma sa insa, Yu l-a strigat. 

       -Scuze! M-a trimis Song. Are nevoie de tine! Schimbare de planuri!

       -God damit!

**********

Depresia lui JaceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum