34: Ziua când totul a scăpat de sub control

21 1 0
                                    

        Hana avea liber de la munca aparent in ziua aia, dar tot nu trebuia sa imi aduca acasa oameni! Daca tot chema pe cineva la noi, macar sa ma anunte, nu?!  Am incercat pe cat posibil sa nu ii scriu lui Henry. Avea toate motivele din lume sa fie suparat pe mine. Ii promisesem ca vin acasa si nu il ascultasem deloc. Nici nu doream sincer sa stau prea mult sa ma uit la telefonul meu cu ecranul ferfenita. Imi dadea idei si nu era bine.

        In tocul usii, l-am vazut pe Jun. A batut plictisit in usa si m-a facut pe data sa ma intorc. A ras. Eu nu.

        -Imi imagineam camera ta... nu stiu... cu chestii negre si cranii.

        -Ce e? Rozul e o culoare frumoasa.

        -Ma pis pe ea, a zis mutandu-si oarecum limba usor prin gura, ca si cum ar fii dorit sa scoata ceva dintre dinti. Uite ce e. Scuze ca ai pierdut zborul. 

        -Nu e nevoie. Poate ca aveam nevoie sa raman aici, am raspuns frustrata.

        S-a desprins nepasator de usa si m-a lasat oarecum masca. Nu mai purta hainele de ieri, semn ca trecuse in cele din urma si pe acasa. De data aia, avea pantaloni negri cargo si hanorac gri. Ma innebunea de nervi!

        Din urma lui mi-am inchis usa de la camera si m-am dus spre sifonier. Am tresarit cand in camera Hana a dat navala, tipand. Era beata?

        -De ce stai aici?

        -Vreau sa imi usuc nenorocirea asta de par si sa ma imbrac si eu decent? In living la cum sunt astia imbracati, zici ca suntem pe cale sa gazduim saptamana modei!

        -Deci vii la petrecere, da?

        -Macar esti atenta la ce zic eu aici, femeie?

        -Da, normal ca da... NU! Asa! Vreau sa rupem gura tipelor de pe aici, da? I-ati ceva sexy!

        -Sexy la mine inseamna haine ce nu arata pielea deloc! 

        Mi-a ras in nas, ofticandu-ma.

        -Cine te-a adus acasa aseara?

        -Chase cu Kim. Au venit cu masina dupa noi si ne-a cules de pe unde au putut.

        -Ihm. 

        Cu chiu cu vai m-a lasat sa imi iau si eu o pereche de jensi pe mine si o camasa larga. Pe repede inainte mi-am uscat parul si am incercat sa il sun pe Henry. Nu am reusit sa ii apelez numele caci Zowe m-a strigat de dincolo. 

        -Ce e?

        -Lasa ca vin eu!

        Am facut cativa pasi in spate, cand Zowe a intrat in camera. Si ea avea de gand sa ma sece cu prostia aia de petrecere?

        -Care e treaba cu Ran? Am sunat-o da nu vrea sa vina. V-ati certat aseara?

        -Nu. Chiar deloc. Poate e obosita.

        -E rost de bautura si muzica buna, Jace! Nimeni nu e obosit cand vine vorba de asa ceva, da?

        -O sa o mai sun eu inca o data, bine?

        -Asa sa faci!

        Ei deja intrasera in spiritul serii aleia.  Am realizat rapid ca sticla noastra de tarie, Hana, o scosese la iveala. Fata asta, dorea sa ne lase fara rezerve in casa?! Da! Ei o golisera! Jun deja era la usa zicandu-le celorlalti ca acasa o sa ia si mai multa bautura, asa ca lumea sa vina dupa el cat mai rapid. Ma uitam la ei, dar sincer nu ma simteam ca si cum as fi facut parte din acel peisaj. Telefonul in mana mi-a vibrat si am sperat ca e Henry cel care ma suna. Nu era Henry ci Ran, care in final se hotarase sa imi raspunda la mesaje.

Depresia lui JaceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum