Depresia lui Jace

66: Speranțe noi

*****HANA*****

      Mi-am terminat tura la munca si am ajutat apoi la curatenie. M-am schimbat apoi in vestiar si am incercat sa ma grabesc, pentru a prinde la timp metroul. Sincer, in zilele cand nu lucram cu Chase, totul mi se parea trist si posomorat. Ajunsesem intr-un fel sa fiu dependenta de prezenta sa. Cand mergeam spre casa impreuna, alegeam mereu cea mai lunga ruta, preferand sa luam autobuzul...

      M-am uitat la telefon destul de lung, dar nici vorba ca Jace sa imi fi lasat acolo un mesaj. Ran si nici Zowe, nu spusesera nimic. Chiar si pe grupul nostru secret, nimeni nu mai scrisese de trei zile. Era destul de trist, tot ce se intampla.

      Am sfarsit prin a o intreba pe Bloom, daca are chef sa vina pana la mine sus, la o bere. Eram la metrou, cu castile in urechi, ascultand tare de tot o piesa de la SikGoya, incercand sa imi stapanesc lacrimile. Acum ca intelegeam mai bine ce ziceau acolo, deveneam si mai emotionata de versurile alea. Au fost necesare cateva minute, ca Bloom sa imi scrie ca de ce nu as veni eu mai bine la ea in acea seara. Era singura acolo. Jun lucra de noapte la benzinarie.

       Am facut un mic ocol, pana la marketul non-stop si am luat cateva doze de bere si una de soju. Am trecut si pe la raionul cu cipsuri si am luat cateva pungi. Nu apucasem sa mananc mai nimic in ziua aia, asa ca hotarata, m-am dus si spre supele instant, dorind sa iau cateva, pentru a le face apoi la Bloom acasa. M-am oprit in clipa cand am vazut noul poster pus acolo, cu tipele de la DollieDollie, ce isi promovau albumul. Toate patru, aratau ca trase prin inel. Slabe si atent ingrijite... opusul meu. Instant m-am uitat spre reflexia mea din geamul ala mare si mi-am luat mainile de pe supele instante. 

       Din cativa pasi, m-am dus spre raionul de fructe si legume. Am ales cateva mere si am decis apoi  sa mers spre casa sa le platesc. Eram acum membru intr-o companie! Trebuia sa acord si mai multa atentie felului cum aratam! 

       -Multumesc pentru ca ma primesti azi la tine! i-am zis lui Bloom, de cum am intrat pe usa pe care o foloseau doar cei de-ai casei. Ihm. Miroase bine aici. Ai facut ceva de mancare?

       -Da. Imi era dor de o reteta de-a bunicului si am zis ca mai bine gatesc aici. In bucataria de sus, risc sa nu mai scot mirosul din casa, prea curand.

       Bloom radea. Era bine dispusa. Am zambit la randul meu, asezand pe masa acea plasa cu ce apucasem sa cumpar si m-am oferit apoi sa o ajut. Era sincer o senzatie destul de diferita, sa stau cu ea la masa si sa mananc. In ciuda faptului ca ea era mereu o zapacita, la masa ajungea sa fie calma. Ii placea sa puna muzica lenta si sa manance destul de incet. Imi placea compania sa.

       Si-a impreunat mainile de-asupra farfuriei si si-a unit apoi fruntea cu ele, rostind cateva cuvinte. Si eu ma rugam. Insa mereu o faceam, dupa ce mancam. 

        -Scuze, a rostit ea rapid, crezand ca nu pricep ce face. Eu si bunica, inca ne rog. Junnie e cel care a renuntat sa o faca.

        -Ihm. Stai linistita. Eu sunt obisnuita sa ma rog, dupa ce termin de mancat. Mama a calatorit mult si s-a atasat de un loc unde a vazut chestia asta si a adoptat-o si ea. Acum oarecum, facand acelasi lucru ani la randul, am ajuns mereu sa imi fac macar cruce, dupa ce am termina de mancat.

        Bloom mi-a zambit si eu m-am simtit si mai de cacat. Nu doream sa o insult. Speram ca intelege asta.

        -De ce fratele tau, nu se roaga?

        -E ateu! a raspuns rapid, luand de pe masa betele si pregatindu-se sa infulece.

        -Oh! Da? Sincer imi vine sa rad. 

        -De ce?

        -Jace. Fata aia are argument pentru tot ce misca. Nu e crestina din aia fanatica doar ca... ea crede ca stiinta si divinitatea, nu trebuie impartite ci unite. Nu stiu are o conceptie diferita asupra tuturor lucrurilor. Insa mi-ar placea o discutie intre el si ea sa o aud pe tema asta, ma crezi?