88: Cineva e părăsit

46 5 0
                                    

*****JACE*****

     -Ah! Multumim tipule, ca ai adus-o aici, inainte sa apara si alte probleme! a rostit apoi Kay, destul de frustrat, dorind sa se aplece in fata lui Jun. Psst! mi-a zis apoi mie, punandu-si mana peste ceafa mea si aplecandu-ma o data cu el. Multumeste-i si tu!

    -Nu e cazul sa ii multumiti, i-a zis rapid Alexander lui Kay. Jace are mana rupta. Daca nu se intampla asta, mai ziceam ca merita un astfel de gest.

    Jun era ofensat. Si-a bagat mainile in buzunarele jachetei pe care o avea inchisa si si-a muscat buza de jos, clatinand capul usor dezaprobator. Parea mai degraba usor ranit si nu aveam idee de ce.

    -Incepand de azi, Jace e parte din familia TTM. Noi fiind de dinaintea ei in companie, avem datoria sa raspundem de ea si de gesturile ei. Ah! Baby! Arati ca dracu! Daca te vede asa Tata Clown, o ia razna. Haide sa te ducem acasa.

   -Avem de discutat, Jace. Chiar acum!

    Jun a rostit acele vorbe mai mult printre dinti. S-a uitat in continuare la mine si eu am cam inghitit in sec. Nici nu il baga in seama pe Alexander.

     -Ah... scuze dar nu stiu cat de curand e si posibil sa va mai vedeti si sa discutati, i-a zis pe data Kay.

     -Te-am intrebat pe tine cumva ceva?

     Jun, avea din nou privirea aia ofticata, inclestandu-si maxilarul si tinandu-si ochii pe mine. Mereu lucrul ala ma facea sa innebunesc. Stiam insa in aceeasi masura, ca nervii lui erau intinsi la maxim in momente ca alea si poate ca cel mai save era sa nu fac nazuri dar... hei! Eu sunt Jace!

      -Nu cred ca ai de unde stii regulile companiei noastre, dar pana la debut, nu este permis nici-unuia dintre treinee sa aiba telefon, cont separat pe retelele de socializare sau alte dispozitive de genul. Plus ca... relatia voastra ar trebui sa fie si cam dizolvata, i-a raspuns Kay cu privirea incruntata.

   Relatie? Ce relatie?! Eram confuza!!!
  
   Alexander s-a enervat Aveam de dat explicatii.

   -Si lor li se aplica regula? a intrebat Alexander.

   -Da.

   -Mai bine. Jace da-mi telefonul! Ramane la mine!

   -Si cu fetele ce fac?

   -Le vezi in weekenduri, mi-a zis Alexander, bagand in buzunarul lui telefonul meu. Sa mergem, inainte ca cineva sa isi dea seama ca lipsim.

    -Ha! Frumos! Stii ca nu va fii mereu asa, nu? De ceea ce fugi, nu te poti ascunde vesnic!

   -Cel mai potrivit ar fii sa terminam aici tot.

    Nu am mai schimbat cu Jun nici macar doua vorbe. Am trecut pe langa el, cu privirea plecata in pamant si am plecat alaturi de ceilalti. Inca nu stiam ce reguli aveam de urmat dar se pare ca deja incalcasem multe dintre ele.

     -Frate, da-mi mie sa conduc! a zis entuziasmat Kay, de cum s-a vazut in fata spitalului.

    -Ia-le. Am vazut deja spitalul azi. Mai lipseste si morga.

     Ambii au ras. Eu nu stiu de ce nu am putut sa o fac.

    -Ma duc sa aduc masina. Voi stati aici.

    Kay a plecat, lasandu-ma doar cu Alexander. El a devenit apoi mult mai serios. Nu credeam ca e posibil sa il vad astfel.

     -Destul de mult stai cu tipul asta.

     -Jun?

     Doar auzind numele lui, s-a incruntat.

     -Da, a rostit el apasat, uitandu-se in ochii mei.

Depresia lui JaceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum