Depresia lui Jace

90: Se trage linie

****HANA****

         Am stat cu Chase o vreme, caci Ken ne-a abandonat de cum am ajuns la petrecerea aia pompoasa. Locul ala, unde toata lumea era imbracata cu haine scumpe, avand accesorii ce iti furau privirea, nu imi placea.

        Normal ca Bloom nu a ramas acasa. Nu l-a ascultat pe fratisu si a venit la acea petrecere insotita de Chase. Nu pot spune ca m-am distrat. Chase se intalnise cu ceva tipe si tipi pe care ii stia si s-a alaturat lor. Bloom a gasit-o pe Zowe si nevazute s-au facut. 

         Am ajuns singura cu un suc in mana, sa stau pe scarile ce duceau la curtea din spate a acelei case impunatoare. Tot il vedeam acolo pe Ken, cand cu una cand cu alta tipa. Fetele trageau la el, ca mustele. Tipul ala se asigura ca de fiecare data cand ma uit, sa imi si faca o fata crispata. Ma scotea din minti, dezgustul cu care el ma privea. Ma bucuram ca, el nu intra in tiparul celor cu care as fii fost dispusa sa ies, candva. 

        -Scuze, Hana, mi-a zis intr-un tarziu Chase, intorcandu-se la mine si mentinandu-si pe chip zambetul sarmant. 

        Avea pe gat urme de ruj. In coltul gurii, de asemenea inca avea putina roseata. In seara aia, lasase ca lumea sa ii vada tatuajele de pe brat. Era imbracat lejer si avea atitudinea aia cool, ce putea cu usurinta sa atraga lumea in jurul lui. Chase, de la munca si pe cel pe care il vedeam in-afara programului... era diferit. Cel de la munca, era serios si mereu pregatit sa dea tot ce e mai bun din el, pentru a avansa si a avea mai multi bani acolo. Chase pe care il cunosteam inafara programului, imi fura respiratia. 

       El stia sa se stapaneasca. Avea un zambet sarcastic in coltul gurii si vorbele la el. Nu ii era teama. Era ager si cum vedea ca ceva nu e la locul lui, mergea sa vada ce se intampla. Chase, nu era un las. Privirea aia ucigatoare, pe care le-o arata celor ce il deranjau, ma facea sa inghit in sec si sa simt ca parca are si alte efecte asupra mea. Nu era foarte vorbaret, in preajma oamenilor pe care nu ii stia. Vedeam insa cum de fiecare data, cand era cu baietii lui sau cu Jace, nu se temea sa fie el insusi. Injura, se batea si lua apararea oamenilor pe care ii iubea. Radea in fata celor pe care ii provoca si niciodata nu renunta. Era si de asteptat ca in seara aia, isi va face de cap...

        -Voi mai vreti sa stati? am intrebat, uitandu-ma la picioarele lui.

        -De ce vrei sa pleci? Nu avem ore dimineata si maine nici nu lucram. 

        -Nu imi place. As cam vrea sa plecam. Nu ma simt in largul meu.

         -Dar e atat de super locul asta, Hana! a zis el repede mirat. De ce nu ti-ar placea? Adica... nu ai idee cat de greu e sa ajungi la o asemenea petrecere. Nu sta numai aici. Mai plimba-te si tu. Sunt aici si idoli chiar. Adica... e lumea in care o sa incepem sa ne invartim. Avem oarecum noroc de Ken in seara asta, stii?

         Unde imi era capul? Normal ca el, inainte de a aparea noi, a umblat in locuri din alea. Chase era asemeni unuia dintre copiii aia cool, de acasa. Avea o gasca a sa si se afisa in cele mai bune locuri. Chiar si daca nu o facea, aducea oameni in jurul lui. Aveam dovada in fata ochilor. Jace. Parea penibil sa o aduc pe ea in minte, in acel moment dar fix asta mi s-a intamplat. Mi-am inchis ochii si m-am gandit la ea. Inca mi-o aduc aminte stand pe unul dintre scaunele alea albastre ale stadionului derapanat din orasul unde fusesem cu prietenii ei, intr-o dupa-amiaza. Ne plictiseam acasa si am decis sa mergem unde vedem cu ochii. Am ajuns in locul ala si chiar nu stiu de ce am ramas pana seara tarziu. Ran, radea. Vorbea cu toti de acolo pe cand Jace statea retrasa  pe unul dintre scaunele din tribuna, fumand.

        Nu mi-a placut niciodata gasca sa. Am simtit mereu ca ea, oricand ar fii putut sa ma abandoneze, intorcandu-se la ei. Sentimentul ala l-am simtit pentru prima data, in acea zi, pe stadion. Dorisem sa ii spun ceva, dar baietii si fetele din gasca sa, au venit si mi-au furat-o. Nu stiu de unde facusera rost de o minge, dar... i-au pasat-o rapid, obligand-o sa intre in jocul lor pueril.