Depresia lui Jace

21: Nici măcar nu a încercat

Câteva ore până la dezastru!

      Purtasem discutia aia cu Hana, in urma cu cateva ore. Apoi am plecat acasa si am dat uitarii tot. Ma uitam la florile alea atat de frumoase, ce stateau acum pe biroul meu. In par, imi prinsesem snurul ce inainte era legat in jurul lor. 

       Pe pat, intr-o cutie mica, cu flori multe pe ea, asezasem cadoul pentru Ran. Speram intr-un fel sau altul, sa imi raspunda la mesaj. Era ziua ei de nastere.  

      Mi-am dus mana printre acei trandafiri mici si m-am zgariat pe degetul aratator. Speriata de sangele ce a inceput sa curga, m-am uitat rapid dupa ceva ce puteam pune pe deget. Atunci insa mi-a sunat telefonul. Ca prin minune, Henry avea timp sa vorbeasca cu mine. Inapoi, acasa, la ora aia era inca pranzul.

      Am fost mai mult furata de imaginea lui, decat de ceea ce mi-a zis el. Iesise afara, doar pentru a putea vorbi cu mine. Când mergea la birou, imbracat la costum, nu imi mai puteam lua ochii de la el. Imi era insa somn. Ma trezisem la 3 jumatate, si mersesem vizavi, in acea dimineata. In doar cateva ore, invatasem destul de multe despre flori si modul lor de a fi aranjate. 

     -Mai pleci undeva in seara asta? m-a intrebat plictisit, nici macar uitandu-se la mine.

     -Nu... sau cred ca da, m-am corectat, gandindu-ma la Ran rapid. Trebuie sa ma duc sa imi iau ceva de mancare. Apoi vin sa dorm. Sunt destul de obosita. Avem in fiecare zi un program haotic. 

      -Ti-ai luat bilet? Sper ca nu amani plecarea. E si asa destul cat ai stat acolo. Inca mai ai sanse sa vii aici si sa prinzi semestrul, ca sa termeni.

      -Da. Exact cum am promis.

      Am raspuns destul de trista. Henry nu dorea deloc sa continui acolo. Ma dorea acasa si reusise intr-un fel si pe bunica sa o convinga sa ma intorc. Il uram oarecum pentru ca se bagase in familia mea. 

      -Ti-ai mai gasit ceva de munca?

      -Da. Mi-am trimis Cv-ul catre un magazin din mall. Alexander m-a ajutat sa gasesc postul ala. A plecat si el de la cinema. Se ocupa acum cu alt ceva. Lucreaza la afacerea alor sai.

      -Mai bine, decat sa ramai la restaurantul ala si sa se uite toti la tine. De acasa, nu poti sa iti gasesti ceva sa lucrezi?

      El a zambit. Eu am imitat gestul sau insa destul de sec. Ma simteam usor aiurea ca il minteam. Daca aveam sa trec de probe, urma sa fiu asistenta de magazin, intr-un loc foarte select unde aveam sa port o uniforma ce atragea privirile curiosilor. Gelozia lui nu ar fii facut fata sigur. In aceeasi masura, trebuia sa ma tin si mai tare de scoala, repetitii si celalalt job part-time, de vreme ce aveam chirie de platit si multe alte taxe.

      Imi placea insa restaurantul ala unde lucrasem cu Chase. Patronul insa a decis sa il inchida pentru jumatate de an, timp in care el si iubita lui, doreau sa calatoreasca in jurul lumii, pentru a-si salva relatia. Atat eu cat si Chase nu am stat deloc pe ganduri si am inceput sa ne uitam dupa un nou loc de munca. Vestea aia o primisem la telefon, in decursul zilei de ieri. Nu ne-a picat bine dar nici ca am vorbit pe tema asta. 

      Henry a dorit sa mai spuna ceva dar a fost chemat rapid de catre colegi sa rezolve o problema. Am inchis telefonul si mi-am întins usor spatele. M-am ridicat de pe scaun si mi-am luat portofelul. Am iesit din casa si din obisnuinta mi-am asezat gluga hanoracului pe cap.

     Poate ca arat ca o gagauta iar batrana de la magazinul ala cu flori, are dreptate.

      Si chiar inainte sa ies din bloc, am renuntat la gluga si mi-am desprins parul. Mi-am zis ca ar trebui sa renunt o perioada la purtat hanorace, dar imi era cam imposibil. Cel putin acasa, ma simteam cel mai comod, imbracata sport. Nu atrageam atentia nimanui din scara si nici de pe strada. Puteam sa imi vad linistita de treburile mele.