Capitolul 15

2K 140 17
                                    

Perspectiva lui Julian

Dormind peste ora obișnuită s-a simțit fenomenal.Aceste ultime zile au fost o curgere continuă de muncă care păreau că nu se mai termină,nu vreau să părăsesc patul și nu cred că o voi face astăzi.

"În regulă,trezește-te,"Aiden a murmurat,făcându-mă să mormăi  în timp ce m-am agățat de el pentru a-l ține pe loc."M-ai ținut captiv destul de mult,e doisprezece Julian,mi-e foame."

"Bine,fii egoist,"am spus,împingându-l din pat,înlocuindu-l cu o pernă.

"Tu nenorocit mic!",el a mormăit,brusc corpul meu este ridicat,făcându-mă să scâncesc în surpriză.Am mârâit nervos când Aiden a râs în timp ce m-a pus pe umărul său și a început să se îndepărteze de pat.

"Nu!",am spus uitându-mă la patul care se distanțează.Nici nu am încercat să scap,sunt prea leneș și vreau să dorm.El m-a așezat pe unul din scaunele din bucătărie înainte să înceapă să meargă prin cameră.

"Ce vrei să mănânci?",el a întrebat ,scoțând cereale pentru el.

"Somon!",am spus imediat,amintindu-mi cât de delicios a fost seara trecută.A fost ca și cum acest lucru nou pe pământ de care acum sunt dependent.

"Nu poți avea somon la micul dejun,"el a spus râzând încet.

"De ce nu?"am răspuns nervos.

"Pentru că ai mâncat totul aseară!,"el a exclamat."Ai uitat de câte ori m-ai făcut să îți gătesc mai mult?Crezi că avem rezerve nesfârșite?"

"Oh..."am spus încet.

"Oh,"el a batjocorit,făcându-mă să mă încrunt."Tu vei avea cerealele tale Lucky Charms stupide."

"De ce ai întrebat ce vreau dacă nu am de ales?",am spus în timp ce a împins cutia în direcția mea înainte să-mi înmâneze un bol și laptele.

"Nu știu,e stupid să-ți dau ție opțiuni,"el a murmurat ,turnându-și propriile cereale.Când a terminat am luat bolul plin și am aruncat conținutul în fața sa."Și eu sunt cel imatur?"

"Da,",am răspuns zâmbind mulțumit la fața sa care sclipește cu bucăți de scorțișoară și zahăr.

"Merg sus să-mi spăl fața,"el a mormăit ,mergând pe lângă insula bucătăriei și dispărând,brusc laptele a dispărut de lângă mine înainte să simt un lichid rece curgând pe capul meu și scurgându-se până spre tricou.Gura mea s-a deschis în timp ce m-am întors încet pentru a-l vedea pe Aiden rânjind,agitând acum sticla goală de lapte.

"Chiar facem asta?"am întrebat cu un mic zâmbet în timp ce îndepărtez firele ude de pe față.

"Aș fi dezamăgit dacă nu ,"el a răspuns cu un zâmbet răutăcios.L-am împins înainte să mă grăbesc spre dulapuri,el îndreptându-se spre frigider.Știu că făina ar fi cea mai ucigașă armă în următorul război,apucând pachetul nou l-am desfăcut,ridicându-mă pe blatul dulapului pentru un avantaj în înălțime.El încă mai caută prin frigider,am luato sticlă de apă din apropiere ,turnând-o pe el înainte să las făina să-și facă treaba în timp ce îi dau drumul pe corpul său acum ud leoarcă.Când bucătăria a fost învăluită într-un nor de pudră albă,mi-am luat șansa pentru a-l împinge de lângă frigider,silueta sa dispărând în nori.Am apucat primul lucru pe care l-am găsit,ceea ce sunt ouăle înainte să plec,cu siguranță voi câștiga războiul.

"Ești speriat?"am strigat după un timp de liniște .Faptul că nu este nici un sunet sau nici o mișcare mă face  mai agitat.Norul de făină dispare iar Aiden nu e nicăieri.

Alpha Mates- mxm-TRADUCERE✔️Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum