Alpha Mates- mxm-TRADUCERE✔️

Capitolul 53

Perspectiva lui Aiden

"Eu,ummm.  Nu știu de unde să încep,"am spus cu un râset, uitându-mă la Julian care arată mult mai pregătit decât mă simt eu.

"De la început,"el a spus  mângâindu-mi spatele, m-am uitat la el pentru un timp înainte să iau o respirație adâncă.

"D-dormeam când am auzit fereastra spărgându-se , sau cel puțin încercam să o fac. Părinții mei m-au lăsat în casă singur , pentru că ei aveau o întâlnire cu  întreaga haită iar eu eram bolnav și trebuia să mă odihnesc. Nu contează cât de mult am implorat , ei nu m-au lăsat să vin cu ei , deci m-au lăsat acolo.Totul s-a întâmplat atât de repede , am încercat să mă împotrivesc dar ce poate face un copil împotriva adulților. Am reușit să dau câteva lovituri dar asta doar i-a enervat , nu le-a plăcut că m-am împotrivit..deci au început să mă lovească. M-au lovit cu pumnii și cu picioarele , m-au scuipat. O parte din ei doar m-au lovit din nou și din nou , singurul lucru pe care îl vedeam au fost ochii lor roșii uitându-se  la mine,"am spus încordându-mă  în timp ce încerc să șterg amintirile care îmi invadează mintea.

"Respiră,"Julian a spus încet   și a închis   spațiul dintre noi ,ascultând atent cu ochi răniți.

"M-am trezit în fabrică. Nu am știut asta la acel timp totuși , de vreme ce eram legat de o masă în întuneric. Atât de întuneric încât nu putem spune diferența când aveam ochii deschiși sau închiși , dacă încăperea era mică sau mare, dacă erau ferestre sau uși , dacă cineva era cu mine sau nu,"am spus uitându-mă la el pentru a-l găsi deja destul de speriat. "Dacă te comporți  așa acum nu vei rezista până la final."

"Aiden..",el a șoptit încă mângâindu-mi spatele , am decis doar să continui și să trec peste asta.

"Renegații se presupune că ar trebui să fie puțin nebuni  de vreme ce legăturile lor sunt rupte / severed de  haitele lor , dar ei nu au fost. Aceia nu au fost ca bestiile de care ni s-a spus când am crescut . Ei erau inteligenți , foarte , foarte inteligenți.Când am crescut mereu ni se spunea să ne comportăm cum trebuie dacă vom fi capturați , dacă vom fi prinși  să găsim o cale de a scăpa dacă se poate și că părinții tăi vor fi acolo curând. Dar mă știi , desigur că nu m-am comportat cum trebuie.Deci când am simțit pe cineva apropiindu-se prima dată ,mi-am  înfipt dinții în mâna lor și am ținut strâns.Atunci a fost prima dată când am văzut lumină , când bărbatul a devenit atât de nervos încât ochii i-au strălucit dar nu am văzut  prea mult din cauza bătăii pe care am primit-o imediat după.Mi-au pus botniță după asta.

Ei au început prin a-mi lua sânge ,verificându-mi ochii de două ori pe zi și apoi plecau. Mă hrăneau o dată pe săptămână și nu se deranjau să mă curețe până mirosul corpului meu era prea mult chiar și pentru ei. Am pierdut noțiunea timpului după prima săptămână iar atunci totul adevenit un iad. Ei au început ..umm..ei au început să m-mă rupă..la propriu,"am spus înainte să-mi închid ochii și să-mi ascund fața în palme.

"La ce te referi?",Julian a întrebat ținându-mă strâns cu o voce aproape la fel de  distrusă pe cum mă simt. Mi-a luat un timp să-mi recapăt controlul respirației ,concentrându-mă pe mâna lui Julian mișcându-se delicat pe spatele meu.

"Ummm , ei au început prin a-mi rupe degetele de la picioare. Unul câte unul. Când o parte mi se v-vindeca , e-ei rupeau degetele de la celălalt picior. Am strigat și am implorat , dar s-a simțit ca și cum strigam la nimeni . Nu îi puteam vedea , pe cel care îmi cauza agonia, tot ce făceam era să simt. Să simt și niciodată să îi văd sau să îi aud , tot ce auzeam era sunetul propriilor oase rupându-se și plânsetele pe care le cauza după. I-am întrebat de ce , care era scopul dar niciodată nu au răspuns . Strigătele mele au devenit mai  slabe după un timp, nu simțeam la fel de mult,încet devenind doar o usturime. Am crezut că se vor opri dar ei doar s-au mutat la degetele de la mâini.