Alpha Mates- mxm-TRADUCERE✔️

Epilog #1

--șase ani mai târziu-

Perspectiva lui Julian

"Levi! Damon! Grăbiți-vă sau veți întârzia la școală!"am strigat în timp ce le împachetez prânzul. Levi a venit, coborând grăbit scările noii noastre case cu părul său creț  un dezastru complet. "Vom tăia acel păr în weekend,"am spus în timp ce s-a așezat pe scaun și a început să mănânce cereale.

"Okay,"el a spus cu o ridicare din umeri.

"Unde e fratele tău?",am întrebat uitându-mă la scări și înapoi la timp,ei întârzie și trebuie să plecăm în cel puțin cinci minute.

"Asta nu poate fi o întrebare serioasă,"Levi a spus cu o sprânceană arcuită, Damon se pregătește, desigur.

Niciodată nu am mai întâlnit un copil ca așest băiat, el are doar șase ani și îi pasă doar să se asigură că arată bine.

"Damon! O să îți ard toate hainele dacă nu cobori chiar acum!"am strigat , sunetul pașilor grăbiți umplând casa în timp ce aleargă pe scări înainte să cadă și să aterizeze pe față. Prima dată când s-a întâmplat asta l-am dus la doctor pentru a mă asigura că e okay, asta e a mia oară , el s-a ridicat și s-a scuturat înainte să vină în bucătărie iar Levi i-a înmânat cerealele.

"De ce trebuie să îți ia atât de mult timp ?"am întrebat ,rezemându-mă de dulap în timp ce îi privesc pe cei doi mâncând.

"Timpul doar trece. Whoosh,"el a spus în timp ce își mestecă rapid mâncarea. O dată ce au terminat i-am condus spre mașină și mi-am luat cheile.

"Mă voi întoarce curând!,"i-am strigat lui Aiden care doar a mormăit din pat , am zâmbit pentru mine în timp ce aleg după băieți pentru a-l găsi pe Levi deja așezat și punându-i centurile lui Damon și Amelia în scaunele lor. M-am așezat pe scaunul șoferului uitându-mă lângă mine pentru a-l vedea pe Emitt deja așteptând , înmânându-i o jucărie Ameliei.

"Dacă ai timp să vii cu mine în fiecare dimineață ai putea să îi duci în unele zile ca să pot dormi și eu mai mult,"am mormăit în timp ce am pornit mașina .

"E mult mai amuzant în acest fel , putem vorbi și apropia,"el a spus făcându-mă să-mi dau ochii peste cap, m-am uitat în spate pentru a-i vedea pe Damon și Amelia vorbind iar Levi citind.

"Douăzeci de dolari că ei sunt perechi,"Emitt a spus uitându-se la fiica sa și Damon.

"Slabe șanse,"am spus pufăind și făcându-l să se încrunte clar ofensat. "Cincizeci de dolari că  te înșeli."

"Bine,"el a spus și am dat mâna înainte ca el să se întoarcă pentru a se uita la Levi."Deci ești nerăbdător pentru ziua ta?!"

"Voi fi aceeași persoană ca și acum. Câteva secunde nu vor schimba asta , deci de ce ar trebui să fiu nerăbdător pentru a deveni puțin mai bătrân,"el a răspuns neridicându-și privirea din cartea sa.

"Era o întrebare cu da sau nu Levi,"Emitt a spus  încruntându-se la băiatul care s-a uitat la el simțindu-i iritația.

"Cred,"el a răspuns cu o ridicare din umeri înainte să-și întoarcă atenția spre carte. Emitt s-a întors spre mine pentru un răspuns dar doar am ridicat din umeri , ajungând la școala generală plină de copii, aceeași la care Levi a mers iar acum merg Damon și Amelia.

Ei o duc bine printre oameni și niciodată nu ne fac să ne îngrijorăm , ei bine Damon da.

"Ne vedem mai târziu la petrecere,"Emitt a șoptit , coborând înainte să ia copiii de pe bancheta din spate. Le-am făcut cu mâna iar Damon mi-a trimis un sărut în aer pe care l-am prins ,făcându-l să zâmbească larg.