Prezent, către trecut

60 1 0
                                    

Pentru cei ce, candva, au fost ai mei.

Daca as putea da timpul inapoi, sa ajung sa va cunosc din nou, as repeta fiecare greseala la infinit. As zambi, caci as stii, ca sunt din nou cu voi...


           Jace

        Aici se termina tot, ha?

        Poate chiar acesta e finalul bine meritat.

        Singura, pe marmura, sangerand si fara curajul de a cere ajutor, nici in ultimele mele clipe. Îmi simt trupul din ce in ce mai greu si abia de mai am forta sa îmi deschid ochii. Poate... Chiar merit sa dispar astfel. Nu am fost nici pe departe un om bun. Am calcat pe cadavre, ca sa pot ajunge un nume mare in industria entertainmentului. Nu aveam nimic. Fix, nimicul m-a impins, sa fac alegerile ce m-au adus in punctul asta. Ah! Imi merit soarta si destinul. Ambitia m-a dus prea departe? Nu imi pasa. Marmura rece din apartamentul asta strain, nu trezeste nicio reactie asupra mea.

         Zac in pijamale, prabusita pe micile scari ce duc la bucatarie, cu fata in jos si simtind cum de pe frunte, pare a curge ceva cald. Parul însă îmi e imprastiat peste tot pe chip. Nu am forta sa ma ridic. Nici nu vreau sa ma ridic. Simt mirosul propriului meu sange si mi se face scarba. In final, nimeni nu ma mai poate salva. Am reușit... Chiar... In final am avut curajul sa pun punct suferintei.

        Am făcut totul din ambitie. Prin urmare, totul s-a rezumat la asta, nu? Cariera de idol, scandalurile in care am fost protagonista principala si ghinionul in dragoste, m-au lucrat. Au facut din mine, fix spectacolul perfect. Privirea aia plina de furie, de pe chipul oamenilor, m-a făcut sa fiu si mai puternica si sa le rad in fata. Îmi merit sfarsitul asta. 

       Oare le voi lipsi? 

       Se vor gandi la mine? 

       Imi vor stii numele si peste ani?

       Voi ramane doar... depresiva de...

       -Jace! Am sunat la usa dar nu ai raspuns, asa ca am folosit codul. Jaaacee?! 


Depresia lui JaceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum