Makari

Capitolul 24

Ochii mi se zbăteau pe sub pleoapele grele căzute peste ei, dar nu îndrăzneau în a se mișca. Parcă erau paralizate. Mă țineau prizoniera acelui coșmar, ce-mi făcea pielea să se înfioare. În piept simțeam o apăsare ce făcea ca fiecare respirație să fie dureroasă.

Mă scufundam în neant cu întreaga ființă și nu aveam de cine să mă agăț. Aș fi strigat, dar nu m-ar fi auzit nimeni, căci glasul îmi era mut.

Am început să simt furnicături în corp însoțite de o stare de alertă și mi-am deschis brusc ochii, lovindu-mă inițial de tavanul plin cu stele. M-am ridicat în capul oaselor, cu degetele încleștate în tricoul larg, ce mi se lipise de spate, chinuindu-mă să trag aer în piept.

Apoi am realizat. Nu eram singură în cameră.

Buzele mi s-au deschis de îndată ce am sesizat corpul străin ce stătea în fața mea, la mai puțin de un metru distanță. O palmă mi-a astupat gura înainte ca un țipăt să-mi părăsească corzile vocale. Pupilele s-au dilatat și mi-am simțit pulsul zbătându-se în tâmple. Panica a preluat controlul și mâinile au apucat încheietura persoanei, în încercarea de o îndepărta.

— Shh, eu sunt, i-am distins glasul jos și am încremenit fără nicio expresie.

Am clipit des ca să alung valul de ceață și umezeală. Razele lunii ce s-au strecurat prin perdea îi profilau chipul, zărindu-i trăsăturile și ochii ce păreau mai întunecați ca niciodată. Și-a retras mâna precaut și am înghițit în sec, încercând să-mi calmez bătăile furtunoase ale inimii. Brațele mi-au căzut inerte pe cearșaful mototolit în jurul meu, privindu-l fără să clipesc.

Oare chiar era real? Sau era doar un vis?

Mi-am umezit buzele uscate cu vârful limbii și am împins pilota, sprijindu-mi genunchii de saltea. Ochii lui m-au urmărit îndeaproape cum i-am atins mâna, temătoare, ca nu cumva totul să se petreacă în mintea mea întoarsă pe dos.

Privirea mi s-a ridicat către fața sa și m-am lovit de acea expresie indescifrabilă. Era acolo. Mă privea din întuneric, dar ochii lui luminau întreaga încăpere.

Fără să mai stau pe gânduri mi-am lăsat brațele să-i înconjoare gâtului, ca și cum el ar fi fost singura mea portiță de scăpare din această lume. Pentru câteva secunde, Makari nu a reacționat și am fost cât pe-aci să mă retrag, însă și-a plasat palmele pe mijlocul meu, trăgându-mi corpul mai aproape. Tricoul mi se ridicase și degetele lui reci îmi atingeau pielea încinsă, dându-mi mici vibrații electrice pe șira spinării. Și-a afundat mâna în părul răvășit și mi-am lipit nasul de gâtul său. Mirosea a tutun amestecat cu mireasma unui gel de duș fresh ce și-a pierdut din esență cu trecea timpului, dar era atât de plăcut. Era mirosul său.

I-am simțit buzele depunând un sărut pe umărul meu, apoi brațele i s-au strâns în jurul meu, lipindu-mă cu totul de el. Căldura corpului meu se împreuna cu a lui, liniștindu-mi zbuciumul interior.

Mi-am ridicat capul și m-am dat puțin înapoi, iar Makari și-a mișcat capul, fiind acum față-n față, cu nasurile atingându-se. Buzele i s-au depărtat ușor, iar ale mele le-au urmat exemplul, de parcă voiau să absoarbă esența ființei lui. Respirațiile ni s-au împletit și dansau împreună, formând un întreg. Mâna i s-a mișcat pe spatele meu, deasupra tricoului, provocându-mi un gol în stomac, pe care nu știam dacă îl puteam umplea în acea clipă.

Pleoapele mi-au căzut de unele singure peste ochi, vrăjite de atingerea lui pe laterala gâtului. Dacă înainte îmi era cald, acum mă simțeam de parcă aș fi fost într-un cuptor. Buzele îi fremătau lângă ale mele și ritmul inimii mi s-a accelerat. Și-a frecat nasul de al meu și gura îi era atât de aproape încât căldura ei îmi gâdila buzele. Dacă le-aș fi mișcat puțin le-aș fi atins pe ale sale.