Makari

Capitolul 34

Urmăream mișcările grațioase și totodată pline de zvâc ale Davinei, care executa alături de celelalte majorete coregrafia la care au muncit întreaga săptămână pentru meciul din această seară. Știam cât de grele și obositoare au fost repetițiile pentru că bruneta se plânsese aproape în fiecare zi de strictețea și rigurozitatea de care dădea dovadă majoreta șefă, Angra. Totul se dorea a fi perfect și chiar și cea mai minuscule greșeală era taxată aspru. Nu-i de mirare că Davina s-a ales cu câteva vânătăi pe coapse în timpul antrenamentului.

Pentru mine seara asta nu era la fel de semnificativă ca pentru cei din echipa de fotbal a liceului. Era un meci important întrucât reprezentanții marilor facultăți asistau la acest joc, iar cine se făcea remarcat putea câștiga o bursă de școlarizare la una dintre cele mai bune facultăți din stat. Din acest motiv cei care acum alergau în forță pe teren și încercau să marcheze cât mai multe goluri se străduiau să afișeze o imagine impecabilă. Nici adversarii lor, o echipă a unui liceu din alt oraș, nu erau mai prejos. Aveau șanse egale de câștig.

Scorul era destul de strâns, iar mulțimea își ținea suflul la fiecare ocazie pe care o aveau ai noștri de a marca. Cei mai mari suporteri ai echipei erau, fără doar și poate, fetele liceului nostru care îmbrăcate majoritatea în culorile liceului, albastru și alb, admirau și vânau cu privirea fiecare sportiv. Le scandau numele sau îi încurajau, iar drept răsplată mai primeau câte un zâmbet sau o ocheadă. Mă miram cum de n-au răgușit de la atâta țipat.

Davina și-a fluturat unul dintre pampoane în direcția în care eu și Rhys ne-am așezat, zâmbindu-ne larg. I-am făcut din mâna și i-am returnat zâmbetul, comunicându-i din priviri că se descurca minunat.

— Nu vrei și tu? am auzit glasul lui Rhys de lângă mine alături de cotul ce mi-a atins brațul.

M-am întors către el și am refuzat oferta sa de a împărți porția de popcorn cu mine. A ridicat din umeri și a luat un pumn de floricele, pe care și le-a îndesat în gură, umflându-și obrajii. Am vrut să-i spun ceva când am văzut cum mesteca, dar mi-a făcut semn din mână că se descurca.

Am tresărit la țipetele entuziasmate ale oamenilor din tribună și m-am uitat dezorientată pe teren. Echipa noastră marcase un punct și cel care a înscris a fost nimeni altul decât Zander. Restul colegilor s-au adunat în jurul lui și l-au felicitat, iar el a bătut cu ei. Thayer și Seiko l-au îmbrățișat pe rând, zâmbind fericiți. Zander i-a bătut pe spate și le-a ciufulit părul în joacă, spunându-le ceva. Bineînțeles că nici iubita lui n-a uitat de el și i-a trimis un pupic de la distanță, Zander făcându-i șmecher din ochi.

— Da, neinteresant, a plescăit din buze Rhys, aruncându-și câteva floricele în gură.

M-am lăsat pe spate în scaun și mi-am încrucișat brațele la piept. Dacă nu era Davina nu cred că am fi asistat la meci, asta dacă nu ne obliga directorul. Am venit mai mult de dragul Davinei, până și Rhys a cedat într-un final rugăminților brunetei de a ne vedea în tribună. Era primul ei meci în calitate de majoretă și n-aveam cum să lipsim. Era prietena noastră și trebuia să o încurajăm.

— M-am plictisit. Mai durează mult? s-a plâns Rhys.

— Habar nu am, dar mai îndură și tu puțin, suntem aici pentru Davina, i-am reamintit.

— Deci pot să plec? a întrebat și a dat să se ridice de pe scaun.

— Rhys! i-am pronunțat numele mustrător și l-am prins de braț, ținându-l la locul lui.

— Oh, haide, Nes! Mai bine mă uit la un documentar despre viața melcilor decât să asist la asta, a gesticulat cu mâna spre teren unde jucătorii se agitau de zor. În plus, Davina doar își fâțâie fundul dintr-o parte în alta și mai flutură din pampoane, nu e ca și cum participă la un concurs de Street dance.