Capitolul 28

4.1K 453 248
                                    


Ieri, după toate cele întâmplate, am preferat să rămân izolată de ceilalți pentru restul zilei. Le auzeam râsetele zgomotoase și discuțiile pline de voie bună din jurul focului de tabără pe care l-au organizat mai spre seară. Nici măcar la cină nu am vrut să particip în ciuda insistențelor Davinei de a gusta puțin din mâncare ca să nu adorm cu stomacul gol. Am refuzat-o și când s-a oferit să-mi aducă ceva de ronțăit, ceea ce nu i-a căzut tocmai bine și s-a dat bătută într-un final, lăsându-mă singură.

Seara târziu îi auzisem pe Davina și Rhys discutând, însă nu prinsesem mare lucru din ce au vorbit, chiar dacă erau destul de aproape de cort. Bruneta a fost cea care tot șușotea și încerca să-l tragă de limbă pe Rhys, cel mai probabil, în legătură cu ceea ce se întâmplase. Când Davina s-a strecurat în cort, am știut că nu reușise să o scoată prea mult la capăt cu Rhys, așa că mă prefăcusem că dorm pentru a nu mă lua la întrebări.

Spre norocul meu, tactica mea funcționase și Davina mă lăsase în pace, adormind la scurt timp după ce se schimbase în pijamale.

Noaptea se spunea că era cel mai bun sfetnic, dar nu și atunci când gândurile îți țineau mintea ocupată. Voiam, nu voiam creierul meu nu înceta să mă chinuie cu tot felul de scenarii.

Habar nu aveam cât era ceasul când m-am hotărât să iau o gură de aer proaspăt. Simțeam că nu mai aveam stare. Mă tot zvârcoleam de pe o parte pe alta pentru că îmi sărise somnul de ceva timp.

Mi-am înfășurat corpul în pătura cu care mă înveleam și am tras prudentă fermoarul cortului, strângând din pleoape când zgomotul a revertebrat prin materialul gros. Am aruncat rapid o privire în spatele meu. Davina dormea dusă cu fața scufundată în pernă, ghemuită în sacul ei de dormit. Am răsuflat ușurată și m-am furișat afară, înfiorându-mă în timp ce mi-am tras bocancii în picioare.

Aerul răcoros al dimineții m-a lovit peste obrajii calzi, trezindu-mă de-a binelea. Mi-am acoperit mai bine corpul, îmbrățișându-mi talia cu brațele, cu scopul a nu lăsa căldura să iasă. Soarele răsărise, însă razele lui erau palide și abia dacă se zăreau de după norii plumburii ce s-au adunat pe cer. Oare avea să plouă curând? Cred ar fi ruinat excursia sau mă rog, ziua de astăzi, a tuturor.

M-am deplasat către vatra de foc, unde zăceau tăciunii de noaptea trecută, iar ambalajele de mâncare erau adunate într-un sac. Printre ambalaje am ochit și câteva doze de bere, pe care dacă le-ar fi văzut domnul Carlisle sigur ne-ar fi luat pe toți la întrebări și ar fi avut grijă să ne supravegheze îndeaproape orice pas. Oricum, nimeni nu ținea cont de regulile impuse la începutul excursiei. Băieții consumau alcool, poate și fetele, unii dormeau în formație mixtă, fată-băiat, și multe alte lucruri pe care în mod normal nu le practicai într-o excursie cu școala sau în mijlocul naturii.

Sunetul unor pași mi-a făcut capul să se întoarcă în direcția sursei, întâlnind o siluetă cunoscută. Și eu care credeam că eram singura care se trezise atât de devreme. Dintr-un motiv oarecare, Makari era și el matinal.

L-am urmărit cum și-a întins brațele acoperite de un hanorac negru cu un scris alb în zona pieptului, îndreptându-și totodată spatele. Părul îi era ciufulit, două șuvițe atârnându-i pe fruntea lipsită de veșnica încruntătură. Și-a trecut o mână prin șuvițele răvășite, care-i confereau o alură ispititoare și a scos din buzunarul blugilor o brichetă. Am înghițit în sec când ochii mi-au alunecat pe modul în care filtrul țigării i-a pătruns printre buzele umede. A inspirat pofticios primul fum, apoi l-a eliberat pe nări, întorcându-și privirea către mine.

Stai, către mine?

Și eu încă mă holbam la el. Oh, Doamne!

Mi-am simțit obrajii coborându-se rapid și adierea vântului nu-mi mai provoca fiori, ci privirea lui arzătoare care-mi îmbrățișa corpul. Cred că a știut în tot acest timp că a fost privit pentru că i-am surpins în colțul gurii o umbră de zâmbet. Și-a dus din nou țigara la gură, dar de această dată când a tras fumul în piept m-a ațintit drept în ochi, ca și cum nu ar fi extras nicotina, ci altceva. E posibil să fi uitat să respir la acea imagine atrăgătoare.

MakariUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum