Capitolul 46

3.8K 382 160
                                    


În cei optsprezece ani de viață ai mei nu m-am simțit niciodată atât de liniștită și totodată, cu întreaga ființă cuprinsă de flăcări mistuitoare. Știam că dacă te jucai prea mult cu focul aveai să te arzi, însă nu știam că poate crea dependență.

Eram prinsă în frenezia momentului și a euforiei provocate de senzația năucitoare ce-mi învăluise trupul în fiorii plăcerii.

Ochii lui limpezi mă priveau intens, în timp ce inspira mirosul șuvițelor ce le ținea lipite de nări. Declarația lui îmi împietrise inima pentru o secundă, apoi o înmuiase, ca într-un final să o facă să ardă la foc mic. Genul acela de foc care nu te lăsa să te stingi, ci să trăiești.

L-am privit în ochi și mi-am urcat mâna pe obrazul său, atingându-i pielea caldă. Și-a lăsat capul în palma mea.

— Băiatul cu inima frântă o lasă pe fata cu flori de cireș în păr să vindece tot ce alții au distrus.

— Iar fata cu flori de cireș în păr îl va ajuta să iubească din nou, i-am răspuns.

Gâtul mi se uscase din cauza emoției și stomacul îmi tremura de însemnătatea cuvintelor pe care le rostisem.

Makari a rămas cu privirea pironită asupra mea, apoi ochii i-au căzut pe buzele de pe care a zburat acea promisiune. Aveam să-l fac să iubească fiecare părticică din el. Nu era defect. Nu era o greșeală, așa cum fusese etichetat. Era doar frânt de o lume care-i trecuse cu vederea suferința ce-i împovăra umerii.

O inimă frântă întâlnea o altă inimă la fel de frântă și încerca să-i redea dorința de a bate, chiar și cu piesele care încă se zdruncinau.

Și-a trecut limba peste buze și s-a aplecat ușor, atingându-mi gura cu sa. Buzele mi s-au deschis de la sine și pleoapele mi-au alunecat peste ochi, simțindu-i respirația dulce cum dansa cu a mea într-un ritm lent. Cuprins parcă de nerăbdare și-a contopit buzele cu ale mele și m-a sărutat apăsat, hrănindu-se cu aerul meu. Aproape am tresărit când i-am simțit vârful limbii atingându-mi buza de jos și testându-mi bariera dinților. I-am oferit ceea ce-și dorea și l-am lăsat să adâncească sărutul. S-a sprijinit în antebrațe, pe care le-a ridicat în dreptul umerilor mei și corpul lui a ajuns lipit de al meu. Îl simțeam din nou, la fel de plin de viață, atingându-mi coapsa. Mi-am stăpânit orice reacție care mi-ar putea da corpul de gol și mi-am petrecut brațele după gâtul său, răsfirându-mi palmele pe spate.

I-am simțit imediat încordarea ce i-a acaparat mușchii și modul aproape posesiv în care începuse să-mi devoreze buzele. Limba lui o ațâța pe a mea și o învârtea cu mișcări amețitoare, îmbătându-mi simțurile. Mi-am mișcat degetele pe omoplați și am coborât lent de-a lungul coloanei, atingând masele de mușchi și totodată, cicatricile care se simțeau ca niște denivelări. Geamătul lui m-a cutremurat și eram pregătită să mă retrag, însă mi-a prins buza cu dinții.

— Nu. Atinge-mă în continuare! mi-a șoptit cu respirația greoaie.

Trupul îi dogorea sub atingerea palmelor mele ce au reluat parcurgerea poveștii gravate pe piele. Am trasat cu grijă părțile de carne cicatrizată, în timp ce el îmi apăsa buzele cu atâta ardoare încât începeau să mă doară. Nu știam dacă ceea ce făcea el se mai putea numi un sărut. Mă devora cu fiecare celulă din corp. Îmi absorbea particule din întreaga ființă pentru a le lipi de a lui.

Și-a strecurat o mână pe șoldul dezgolit și s-a mișcat deasupra mea, ajustându-și poziția corpului. I-am simțit duritatea împingându-mi centrul dintre coapse și fiori greu de ignorat s-au răspândit în acea zonă. Căldura pe care o degaja corpul lui mă pătrundea.

MakariUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum