Makari

Capitolul 37

Replicile prietenilor mei fantastici, căci altfel nu-i puteam numi, îmi luau gândul de la discuția pe care o surprinsesem între mama și tata azi dimineață la micul dejun. Nu înțelesesem mare lucru, însă a fost pentru prima dată când mama ridicase tonul, în șoaptă ce-i drept, la tata, iar acest lucru m-a surprins și m-a pus pe gânduri în legătură cu subiectul discuției.

Atenția mi-a fost distrasă de tonul mustrător al Davinei. Mai aveau puțin și își scoteau ochii. Bine, Davina mai mult, Rhys părea mai calm. Probabil vă întrebați de unde a pornit tot acest șuvoi de replici tăioase. Ei bine, totul a pornit de la un simplu salut pe care Enyo i-l adresase lui Rhys. Trecuse prin dreptul mesei noastre și îl salutase mai întâi pe blond, apoi pe noi. Atât i-a trebuit Davinei că a și sărit pe Rhys, luându-l la întrebări și mustrându-l că nu a invitat-o să stea cu noi.

— Rhys! a mârâit Davina în direcția lui, strângându-și pumnul pe masă, de parcă se abținea să nu sară la gâtul lui.

Am întors privirea către Rhys, care nu părea să o bage în seamă pe brunetă, uitându-se în altă parte ca și cum urmărea păsările ce zburau pe cer.

— Rhys, îți jur că te bat de o să ai fundul mai plat decât o scândură de lemn!

— Nes, tu auzi ceva? Mi se pare că se aude un bâzâit enervant din această parte, mi-a spus Rhys, indicând locul Davinei.

— Să vezi ce bâzâit îți dau peste ceafă, de chiar că o să-l auzi non stop de acum încolo!

— Iar se aude, s-a încruntat către mine și bruneta l-a pocnit în braț.

Rhys a tresărit și mâna i s-a dus la locul cu pricina, frecându-l cu podul palmei.

— Ești așa un fraier! a murmurat Davina, încrucișându-și brațele la piept.

— De ce tot insiști? Am spus nu și așa rămâne.

— Nesryn, spune și tu ceva, eu nu mă înțeleg cu el! mi-a cerut Davina ajutorul și am lăsat furculița pe care o plimbam dezinteresată prin piureul de cartofi.

— Da, Nesryn! Haide spune ceva! s-a întors Rhys către mine, sprijinindu-și brațele de suprafața lucioasă a mesei.

— Davina are dreptate, Rhys. Ar trebui să nu mai folosești boala ta drept scuză pentru a nu ieși cu Enyo.

— Și tu? a rostit prefăcându-se dezamăgit. Ah, mă simt trădat!

Și-a dus mâna la frunte și s-a lăsat dramatic pe spate în scaun, scurgându-se ușor până pieptul i-a ajuns în dreptul mesei. Davina și-a rotit ochii exasperată de reacția lui și eu am strâns din buze, răbdătoare.

— Te comporți ca un copil, i-a făcut Davina observație.

— Rhys, vorbesc serios, m-am adresat blondului care și-a deschis un ochi, apoi pe celălalt și s-a îndepărtat de spate.

— Ți se pare că eu glumesc, Nesryn? m-a fixat cu privirea.

— Dar nici serios nu ești, i-am răspuns.

— Ei, ce să vezi? Măcar eu să fiu neserios, dacă boala mea e serioasă, mi-a făcut cu ochiul și am simțit cum vârful săgeții pe care o aruncase, involuntar, mi-a pătruns în inimă.

Mi-am lipit buzele între ele și Rhys nu a renunțat la a mă privi, având același zâmbet distrat în colțul gurii.

— Știți, eu nu înțeleg de ce insistați să mă cuplez cu Enyo? În special, tu, creațo? s-a întors cu fața la Davina, privind-o întrebător.