Makari

Capitolul 16

Regretul pe care îl zărisem în acei ochi cenușii încă mă răscolea pe interior și îmi stârnea curiozitatea în legătură cu gândurile ce-i ocupau mintea și despre care nu voia niciodată să vorbească. Cel puțin, nu cu mine.

Mi-am înfășurat mai bine brațele în jurul meu și am pornit către locul unde se așezase Makari în urmă cu doar câteva minute, când mă lăsase de una singură să descifrez semnificația din spatele replicii lui și a regretului. Își aprinsese o țigară din care trăgea cu patos, urmând să elimine fumul pe nări, nicidecum pe gură. Se sprijinea cu o mână de gazonul proaspăt tuns, iar pe cealaltă o ținea pe genunchiul îndoit, fiindu-i mult mai ușor să-și ducă țigara la buze.

Când am ajuns în dreptul lui, și-a ridicat capul și m-a străpuns cu privirea. Am înghițit în sec, iar el și-a potrivit țigara între gura și a tras puternic fumul în piept. Mișcarea aceea și buzele strânse îi făceau obrajii să fie mai supți, iar câteva linii fine să-i apară în colțul ochilor. Scumul creștea în mod vizibil luând forma unui turn înclinat, care-mi dădea impresia că avea să se prăbușească. Nici nu știam dacă ar trebui să-i spun ceva sau nu, însă privirea mea era tot într-a lui.

A eliberat într-un final țigara dintre buze, pe care le-a lins cu vârful limbii imediat după ce a risipit fumul în aer. Deși, mă deranja mirosul, nu am comentat nimic. Ceva îmi spune că avea nevoie de acea țigară mai mult decât lăsa să se vadă.

Și-a mutat țigara în cealaltă mâna și brațul i s-a ridicat în aer, în timp ce palma i s-a deschis în fața mea. Era cumva o invitație de a mă așeza lângă el? Mâna mi s-a desprins de una singură de la piept, așezându-mi palma peste a sa, acesta strângându-mi ușor degetele. M-am aplecat și am dat să mă așez în dreapta sa, dar nu m-a lăsat.

— Nu acolo, a rostit cu glas jos și răgușit, iar eu m-am blocat pentru o secundă.

Dacă nu puteam să mă așez lângă el, atunci de ce s-a mai deranjat să-mi întindă mâna?

Mi-a ridicat brațul și m-a îndemnat să pășesc pe lângă piciorul lui, iar când am ajuns în spațiul liber dintre picioare, mi-a tras mâna către el. M-am încruntat și am rămas fermă pe poziții.

— Îți este frică, Nesryn? m-a întrebat și modul în care numele meu s-a rostogolit pe buzele lui mi-a slăbit puțin genunchii.

Am clătinat din cap, arătându-i că nu-mi era teamă, dar doar eu știam în ce mod se luptau sentimentele în mine. Una dintre sprâncene i s-a arcuit într-o invitație tacită, în timp ce degetele lui îmi urcau pe încheietură, asigurându-se că nu voi da înapoi. Văzându-mă atât de reticentă, și-a pus țigara între buze și m-a apucat de ambele mâini, trăgându-mă spre el până picioarele mi-au cedat, iar posteriorul a făcut contact cu pământul. Mă așezase cu spatele la el, păstrându-și picioarele în aceeași poziție, doar că le mai depărtase puțin pentru a-mi oferi mie spațiu.

Mi-am întors privirea către el, surprinzându-l fix în momentul în care își scoase țigara dintre buze și o ținea cu două degete. Makari mi-a aruncat o privire scurtă care m-a intimidat. Din acest motiv am preferat să privesc în altă parte. Bareta genții îmi alunecase pe braț, așa că am preferat să o scot și să las în poală pentru a nu mă incomoda. Mi-am lipit coapsele între ele și mâinile mi-au înconjurat corpul. Se făcuse răcoare și salopeta mea subțire nu prea îmi ținea de cald.

L-am simțit pe Makari foindu-se în spatele meu, parcă încercând să se apropie de mine, dar păstrând în același timp distanța. Fumul de țigară se răspândea în jurul meu.

— Ți-e frig?

— Nu, am negat cu nerușinare, deși pielea de găină de pe brațe mă dădea de gol.