Makari

Capitolul 6

Aerul destul de rece și ușor umed începea să mă taie cu fiecare respirație șovăitoare, transmițându-mi numai țepușe în cutia toracică. Îmi ardeau plămânii și curând aveam impresia că se vor transforma în scrum, care la o simplă adiere a vântului s-ar răspândi pe diferite meleaguri. Durerea din capul pieptului se amplifica treptat, zvâcnind în același ritm cu bătăile furtunoase ale inimii.

Eram la a patra tură de teren și simțeam că o să-mi dau duhul pe gazonul tuns perfect, de un verde ce-ți sărea în ochi de la mare distanță. Aveam de alergat încă două ture și nu eram sută la sută sigură că aveam să le termin întreagă. În mod normal ora de sport consta în trei ture de alergat și câteva exerciții fizice, însă de această dată profesorul a dublat turele drept pedeapsă pentru îndrăzneala unor fete de a întârzia la ora sa. Nici nu ajungesem la jumătatea terenului, iar eu deja gâfâiam și transpiram de efort.

Terenul se întindea pe o suprafață imensă de pământ, fiind încadrat și un spațiu pentru practicarea sporturilor, precum fotbal sau rugby. Tot acolo își făceau veacul și majoretele echipei de fotbal a liceului, care acum fluturau din pampoane, de parcă se fereau de albine. Majoreta șefa era nimeni alta decât iubita lui Zander, care le dădea instrucțiuni celorlalte, cu o atitudine superioară. Nu cred că erau necesare indicațiile ei. Oricine putea manevra un pampon.

Privirea mi s-a încețoșat pentru o clipă, dar am clipit des și mi-am forțat picioarele să țină pasul cu ceilalți, fiind cu mult în spatele lor. Eu abia dacă mai suflam după primele ture, iar grupul de fete din față alerga cu o energie debordantă, care mă făcea să mă întreb dacă nu cumva aveau motorașe în loc de picioare. Până și Davina era în rând cu ele, făcându-mi semn din când în când cu mâna să continui.

N-am mai rezistat mult și m-am oprit din alergat, proptindu-mi mâinile pe genunchii ce-mi tremurau. Mi-am aplecat capul, care-mi vâjâia de zor, trăgând atât de lacom aer în piept încât am avut impresia că o să mă înec la un moment. Mă dureau mușchii picioarelor, de fapt fiecare fibră din corp. Simțeam broboadele de transpirație scurgându-se de-a lungul tâmplelor, în timp ce fierea mi s-a urcat în gât, fiind la un pas de a vomita.

— Hei, ești bine? i-am simțit mâna Davinei pe umăr, atingerea ei fiind atât de rece în comparație cu pielea mea fierbinte.

— Dacă prin bine te referi la faptul că sunt la un pas să-mi vărs intestinele pe gazon, atunci sunt foarte bine! am replicat cu fals entuziasm, umezindu-mi buzele uscate cu limba, dar aceasta era la fel de uscată.

— Asta pentru că nu ești obișnuită cu efortul fizic, a comentat și m-am încruntat.

— Nici nu vreau să mă obișnuiesc, am strâmbat din nas.

— Ar trebui să-ți miști picioarele, altfel riști să te trezești cu o febră musculară, m-a sfătuit și m-am uitat de jos la ea, remarcându-i picioarele lungi, dezgolite de o pereche de pantaloni, care se mișcau neîntrerupt pe loc.

Cum Doamne iartă-mă putea purta pantaloni scurți și un maiou subțire când vremea de afară te îndemna să-ți iei o pelerină de ploaie, deoarece norii vesteau lacrimile cerului. Unde mai pui că din când în când adierea vântului îmi făcea pielea de găină, iar eu eram ceva mai îmbrăcată decât ea. Eram îmbrăcată într-o pereche de colanți și un tricou mai lung, care-mi acoperea posteriorul, ferindu-l de privirile curioșilor, dar parcă tot nu era suficient. Bineînțeles, nu mă puteam compara cu Davina. Știa exact ceea că pună pe ea pentru a-și pune corpul în valoare, atrăgând privirile multor băieți. Ca de exemplu acum, Davina nu făcea nimic altceva decât să-și miște gleznele, iar doi băieți ce se stăteau pe tușă, din cauza că erau accidentați, se holbau și salivau, mai să facă o baltă pe aici.