Makari

Capitolul 17

Petrecerea de aseară și evenimentele din cadrul ei mi-au cam luat din energie. Nu aveam niciun chef de a face ceva, mai ales după visul pe care îl avusem azi noapte. Mă alesesem cu un trup plin de sudoare și o insomnie pe care nu am reușit să o înfrâng decât cu un somnifer. Uram când mi se întâmpla asta pentru că apoi îmi era foarte greu să adorm.

Și în ciuda acelui somnifer, mă trezisem destul de devreme, în jurul orei opt și jumătate, dar mai lenevisem în pat până o voce din cap mi-a spus că ar fi cazul să mă ridic. Pe lângă lipsa de vlagă din organism, mă trezisem cu o stare de greață în stomac, de parcă aș fi consumat pahare întregi de alcool. În plus, aveam și un gust atât de neplăcut pe cerul gurii încât mi-a fost silă să-mi înghit propria salivă. Greața o tratasem cu vreo două pahare de limonadă, pe care mama o pregătise la micul dejun. Nici măcar clătitele cu afine și miere ale tatei nu mi-au stârnit apetitul, așa că m-am rezumat la acel lichid acru.

Dimineața aveam să mi-o petrec în fața televizorului, pe canapeaua din living, butonând plictisită telecomanda și schimbând canalele. Nimic nu era pe placul meu, doar știri și emisiuni culinare, la care nu voiam să mă uit pentru că s-ar putea ca stomacul meu să nu accepte asemenea imagini. De știri eram sătulă, mai ales când mergeam la un liceu în care unii în loc să-și vadă de treabă, erau preocupați de viața altora, pe care le-o expuneau și relatau mai ceva ca doamna blondă de la programul de știri.

Cântărindu-mi opțiunile, nu prea multe de altfel, am ales să las pe animal planet, unde se derula o emisiune despre împerecherea la diferite specii de animale. Mi-am încrucișat brațele la piept și m-am făcut comodă pe canapea, afundându-mi corpul încă îmbrăcat în pijamale în materialul moale al unei perne decorative. Tălpile mi le-am strecurat sub pătura subțire aflată în capătul celălalt al canapelei, fixându-mi privirea pe ecranul din fața mea.

Ochii îmi erau concentrați pe imaginile cu cimpanzeii care-și împărțeau mâncarea cu femelele pentru a le crește șansele la împerechere, creierul meu făcea cu torul altceva. Îmi tot împingea momentele cu Makari în lumină, făcând ca mintea mea să se umple din nou de prezența lui. Chiar și absent, Makari era tot prezent.

Nu voiam să mă gândesc la el, dar involuntar îmi aduceam aminte de atingerile lui tandre și blânde. Iar acestea nu mi le puteam scoate din cap, cum de altfel nu puteam să uit cât de aproape au fost buzele noastre. Un centimetru, de fapt un amărât de milimetru, le despărțea din a face cunoștință. Chiar și în acel moment simțeam fiori în stomac. Ce s-ar fi întâmplat dacă Makari mă săruta?

N-am putut să mă gândesc la un răspuns, căci am sesizat prezența mamei în living și am clipit ca scoasă din transă, eliberându-mă de gândurile ce-mi posedau mintea. Mi-am întors capul către ea, fiind întâmpinată de un zâmbet călduros. A așezat pe măsuță un bol cu covrigei, apoi a ocolit canapeaua și a luat loc la picioarele mele.

— La ce te uiți? m-a întrebat, furând vreo trei covrigei din bol, pe care i-a azvârlit imediat în gură.

— La ceva despre împerecherea la animale, am ridicat din umeri, ajustându-mi poziția corpului.

A ridicat din sprâncene și privirea și-a îndreptat-o spre ecran. S-a încruntat preț de câteva secunde, până și eu am făcut-o la ceea ce ni se prezenta, apoi mama a surâs amuzată, frecându-și podul palmei de coapsă. Eu n-am schițat niciun gest, ci doar mi-am încrucișat gleznele, rămânând la fel de neutră în reacții. Mama și-a întors atenția asupra mea. Mâna ei dreaptă s-a plasat pe picioarele mele acoperite, în timp ce în cealaltă ținea o cană cu cafea, dacă era să ne luăm după mirosul îmbietor ce-mi ajungea la nări.

— S-a întâmplat ceva? am întrebat, observând că mă privea prea insistent și prea tăcută.

— Tu ar trebui să-mi spui, mi-a întors-o și n-am putut să nu mă încrunt derutată.