Makari

Capitolul 22

Îmi plimbam dezinteresată furculița printre boabele de mazăre din farfurie, sprijinindu-mi obrazul în căușul palmei. Vocile din jurul meu se auzeau ca un bâzâit în urechi, de care încercam să fac abstracție. Mă trezisem cu o stare de spirit nașpa, fără niciun chef de a mă ridica din pat sau de a merge la liceu. Partea proastă era că acea stare nu-mi dispăruse pe parcursul zilei.

— M-am hotărât să dau probă pentru un loc de majoretă în echipa școlii, i-am auzit glasul Davinei ca prin minune, reușind să spargă bula în care mă afundasem.

Ochii mi s-au ridicat din farfurie și au fixat chipul brunetei, care aștepta o părere din partea noastră.

— Tu? Majoretă? a pufnit Rhys, punându-și degetele la gură pentru a nu scuipa mâncarea pe brunetă.

— Da! Ce e atât de surprinzător? s-a încruntat Davina, strecurându-și o bucățică de carne de vită printre buzele roșiatice.

Mă chinuiam să înfig vârful furculiței într-o boabă, care tot îmi fugea prin farfurie. Era cam tare, ziceai că doar ce a fost scoasă din congelator și așezată-n tavă pentru a fi servită.

— Ce-ți veni de vrei să dai probă? m-am băgat în discuție și mi-am mai încercat încă o dată norocul cu micul bob, dar a sărit din farfurie, zburând în aer.

Ochii mi s-au mărit când bobul de mazăre a aterizat fix în decolteul generos al unei fete, de la masa din fața noastră. Blonda a tresărit și s-a încruntat vizibil nedumerită, uitându-se cruciș în decolteu. Mi-am întors cu repeziciune capul în altă parte, așezându-mi palma în dreptul frunții. Speram ca nimeni să nu fi observat micul incident.

— De curiozitate. Faci asta pentru Thayer? a completat Rhys, luându-și privirea amuzat de pe mine.

— Am tot zis că încerc, iar acum mi se pare momentul perfect, a ridicat din umeri bruneta.

— Da, faci asta pentru el, a afirmat Rhys cu convingere, dându-și ochii peste cap.

— Nu-i adevărat! a sărit bruneta să-l contrazică.

— Sigur! Ai văzut că îi fug ochii după fustițe scurte și codițe împletite, iar acum vrei să-i fugă și după tine, a venit Rhys cu o posibilă explicație, pe care Davina a tratat-o cu o oarecare ignoranță, mestecând în continuare.

Îi cam dădeam dreptate lui Rhys. Prea dintr-o dată i se năzărise Davinei să facă parte din echipa de majorete a liceului. A mai avut ea acea inițiativă cu un an în urmă, dar a renunțat imediat când a văzut câtă bătaie de cap era cu toate acele antrenamente.

— Ai vreo problemă, Rhys? Că nu înțeleg grija ta față de ceea ce vreau eu să fac, a rostit bruneta îndată ce a înghițit conținutul din gură, fixându-l cu privirea pe blond.

Rhys a pufnit, ca și cum vorbele Davinei erau numai aiureli.

— Am multe probleme, dar proba ta pentru majorete nu se află printre ele, i-a răspuns pasiv.

— Sau ești gelos? Buzele brunetei au zvâcnit într-un rânjet.

— Gelos? a ridicat din sprâncene și m-am uitat scurt la cei doi, încercând să înțeleg ceva din privirile pe care și le aruncau.

— Da, gelos, a afirmat Davina, întărindu-și răspunsul cu o aprobare din cap.

— N-am niciun motiv de gelozie, draga mea. Din partea mea poți să faci ce vrei. Nu mă interesează ce faci sau cu cine vrei să-ți faci tu de cap, ok?

— Ok, durule, a surâs amuzată Davina de replica blondului.

— Cred că ceea ce voia Rhys să spună e că nu ar trebui să faci ceva ce nu vrei doar pentru a atrage atenția unui băiat, care poate nu merită atenția și timpul tău, i-am spus și Davina m-a privit puțin surprinsă, rămânând cu furculița suspendată în aer.