Makari

Capitolul 35

Fiecare mușchi al corpului îmi încremenise. Inima mi se oprise din a se zbate cu atâta zvâc în piept, sângele nu-mi mai circula prin vene, în timp ce ochii mi-au înțepenit de-a binele, de parcă mi-ar fi pus cineva scobitori între pleoape.

Creierul încă procesa ceea ce s-a întâmplat când fluierături s-au auzit și mi-au umplut auzul, tulburându-mă și mai tare. Cineva a pufnit disprețuitor în spatele meu și ceva în mine s-a zguduit la acel sunet atât de amar și atât de familiar.

— S-au încins lucrurile, a murmurat cineva, dar nu știam cine anume.

— Dacă tot am prins ocazia, pot să încerc și eu? glasul încântat al blondei s-a făcut auzit peste muzica ce mi se părea mult prea deranjantă în acel moment.

Xian a surâs și ochii mei s-au îndreptat mecanic către chipul lui. Nu arăta nicio emoție în mod special, însă vedeam acel foc din privire, ca și cum voia să obțină ceva prin acel joc.

— Nesryn?

Rhys a fost cel care mi-a pronunțat numele precaut și abia atunci am realizat că încă stăteam nemișcată, cu degetele lipite de buze. Mi-am întors capul către el și încruntătura nedumerită de pe față mi-a dat de înțeles că observase gestul lui Xian din unghiul în care stătea. Era la fel de confuz ca și mine.

— Ce-i cu fața aia, Makari? i s-a adresat șatenul. Te deranjează că am sărutat-o?

Practic nu mă sărutase, ci doar își lipise degetele mari de buzele mele, apăsându-și gura de ele în așa fel încât să fie perceput ca un sărut adevărat. Doar Rhys văzuse șiretlicul lui Xian pentru că eram cu fața la el, restul au servit ceea ce li s-a prezentat și anume, un sărut. Îi simțisem, într-adevăr, suflul cald, chiar dacă gurile noastre nu s-au întâlnit.

Mi-am dat seama după expresia lui Xian că ceea ce voia el să facă era să stârnească o reacție din partea prietenului său, dar cred că gestul lui a înrăutățit lucrurile. Am înghițit în sec cu greutate și m-am răsucit către Makari, cu stomacul strâns. M-am lovit de un zid de gheață ce mi-a răpit suflarea. Ochii îi erau reci și trăsăturile feței i s-au înăsprit, simțind gustul dezamăgirii.

— Acum ce urmează? Să o duci în vreo baie de aici pentru a-i arăta de ce ești în stare? Așa cum faci tu de obicei cu orice fată? i-a aruncat cuvintele brunetul pe un ton tăios.

Blyana, tipa cu șuvițe albastre, a fluierat la replica lui, dar Cadoc i-a aruncat o privire ce i-a înfrânat comentariul ce-i stătea pe limbă. Și-a băgat acadeaua în gură, sigilându-și buzele conturate cu un ruj mov.

Culoarea mi s-a scurs din obraji. Dinții s-au înfipt în carnea moale a buzei, trăgând de pielița ce se formase. Makari și-a mutat privirea asupra mea și am simțit cum mi-a tresărit inima. Dacă acum câteva minute privirea lui era caldă, blajină, acum era rece și inexpresivă. Și-a rotit ochii către cel de lângă mine.

— De ce nu mă surpinde? a rânjit sictirit pentru o secundă Makari. Tu nu te poți abține de felul tău.

— Să mă abțin de la ce, Makari?

— Știi foarte bine la ce mă refer, i-a dat replică fără să detalieze prea mult și Xian s-a încruntat.

Makari n-a mai stat pe gânduri și s-a ridicat ca un taifun de pe canapea sub privirile celorlalți. Și-a înșfăcat pachetul de țigări și a luat-o din loc cât ai clipi, strângând din dinți când a trecut pe lângă noi.

— Pe bune? N-ai de gând să faci nimic? a strigat Xian în urma lui, ațâțându-l.

Brunetul s-a oprit la vorbele sale și mușchii spatelui i s-au încordat, aerul devenind deja destul de încărcat de o tensiune pe care o puteai tăia cu lama. Am vrut să-l atenționez pe Xian pentru a înceta, dar cuvintele n-au mai ieșit când Makari s-a răsucit pe călcâie și l-a săgetat cu privirea pe Xian. M-am cutremurat din fiecare celulă a corpului la flacăra ce tocmai s-a aprins în irisurile cenușii, amenințând să ardă tot.