Makari

Capitolul 39

Mă simțeam de parcă cineva îmi articulase o lovitură de topor în moalele capului.

Nu putea fi real ceea ce se întâmpla și totuși privirea plină de causticitate a lui Zander nu înceta să sape cât mai adânc, provocând o altă serie de răni.

Plămânii mă ardeau. Nu puteam să trag cum trebuie aer în piept, parcă uitasem în ce consta procesul. Mă asfixiam de una singură într-o încăpere plină de oameni ce pierdeau noțiunea timpului, în timp ce eu mă blocasem.

— Ce mama naibii spui acolo?

Într-o secundă Makari a dispărut de lângă mine și s-a postat în fața lui Zander, care și-a luat ochii de la fața mea pentru a-l confrunta. Își pusese același rânjet arogant și impunător pe chip ce ar fi trebuit să intimideze sau mai rău, să vrei să fugi din calea lui. Makari nu se clintise nicio clipă, căci nu dădea nici doi bani pe atitudinea impertinentă a lui.

— Întreab-o pe ea! a arătat în direcția mea.

Încremenisem de-a binelea și picioarele mai că au prins rădăcini în podeaua sălii. Mi-au transpirat palmele și corpul îmi era traversat în mod repetat de câte un val de căldură înăbușit apoi de unul rece. Makari mi-a aruncat o privire arzătoare peste umăr și am înghițit cu greu saliva adunată pe cerul gurii. A rămas în urmă doar un gust amar.

— Ți-am spus că nu e atât de inocentă pe cât pare, a vorbit din nou Zander și aș fi vrut să strig la el să-și închidă gura, dar îmi pierdusem graiul.

Mintea îmi vâjâia din cauza gândurilor și urechile nu voiau să mai audă minciuni. Erau sătule. Încercam să calmez vârtejul din miezul pieptului ce-mi făcea mușchii să se strângă într-un mod dureros, dar nu izbuteam să o scot la capăt.

— Vorbește! Astăzi dacă se poate! l-a îndemnat Makari.

— Domnișoara aici de față era amorezată de fratele meu mai mare, iar el i-a dat cu flit, ce să vezi? Doar nu s-ar fi uitat la o puștoaică, nu? Oricum, nu era de nasul lui, a aruncat cuvintele în zemeflea.

Zeci de cuțite ascuțite mi-au înconjurat inima, așteptând să acționeze.

— Știi ce a făcut iubita ta?

Încă puțin. Zander a rânjit.

— Presupun că o să-mi spui tu, i-a răspuns Makari încruntat și cu o mină impenetrabilă.

Zander a zâmbit satisfăcut și privirea i-a aterizat pe mine. Mi-am strâns pumnul în palmă până am simțit cum unghiile au perforat stratul de carne și am clătinat aproape insesizabil din cap.

— Ca să răzbune pe el pentru că a refuzat-o, a vrut să și-o tragă cu mine. M-a rugat să i-o trag până uită de existența lui.

Acela a fost momentul declanșator când toată cuțitele s-au înfipt în organul ce-mi menținea ființa în viață.

— Aș fi putut să o fac, a rostit și Makari și-a încleștat pumnul, dar am refuzat-o și drăguței nu i-a convenit. Voia cu disperare să-și deschidă picioarele în fața cuiva și spre norocul ei, a găsit. A fost nevoie doar să fluture din gene și să-și ridice puțin rochița.

Fiorii ca de gheață mi-au cuprins corpul și un val gros de lacrimi mi s-a așternut dinaintea pleoapelor tremurânde, transformând imaginea celor doi într-una blurată.

— L-a agățat pe văru-miu. S-au închis într-o baie ca să-mi facă în ciudă și m-au rugat să am grijă să nu-i deranjeze nimeni, a continuat Zander să povestească.

— Nu..., am glăsuit dând frenetic din cap, cu membrele tremurânde.

— Vorbește, Nesryn! Doar tu ai fost protagonista întregului eveniment. Spune-i cum a fost!