Makari

Capitolul 3

Spre rușinea mea încă mă holbam la silueta atletică a lui Makari, cu umerii lați și spatele drept, în clipa în care gâtul i s-a răsucit pe neașteptate în direcția mea. Chipul îi era impasibil, în timp ce ochii de un gri care tindea spre cenușiu s-au ciocnit de ai mei. Răceala din privire și inexpresivitatea ce-i traversa trăsăturile m-au făcut să mă înfior și înroșesc în același timp, deoarece m-a prins privindu-l pe furiș. Și-a lăsat privirea să alunece preț de o secundă, nu mai mult pe trupul meu, însă ochii i-au rămas la fel de reci și indiferenți. Fără nicio indoiala, Makari avea o atitudine impresionantă, dar totodată nepăsătoare și sfidătoare.

Cu un pufnit aproape insesizabil, plin de dispreț, mascat de o ridicare simplă din sprânceană, și-a vârât mâinile în buzunarele blugilor, care-i alunecau pe șolduri și m-am trezit urmărindu-l cu privirea până a dispărut din raza mea vizuală.

— Nesryn! Rhys și-a pocnit degetele în fața mea, scoțându-mă din starea de șoc provocată de apariția lui Makari la această petrecere.

— Ce e? mi-am întors capul către el, întâlnindu-i încruntătură de pe frunte.

— Ai prins rădăcini? a întrebat oarecum amuzat, zâmbind ștrengar în colțul gurii.

L-am privit cu un zâmbet ironic și mi-am aranjat mai bine bareta din piele a genții pe umăr. Rhys și-a aruncat brațul după umerii mei și m-a tras către el, luând-o la pas.

— Aksenov ți-a atras atenția? a întrebat și mi-am întors capul atât de repede la el încât am putut simți cum gâtul mi-a trosnit.

— L-ai văzut și tu? am făcut ochii mari, iar Rhys a chicotit.

— Normal. Am și eu ochi, ai uitat? În plus, e cam greu să nu-l observi, a comentat și mi-am pus brațele în jurul meu.

— Înseamnă că ai observat din ce cameră a ieșit, am concluzia și el a privit înainte, încruntându-se pentru o clipă.

— Da, am observat, a rostit calm și mi-am mușcat buza de jos.

— Nu te surprinde deloc?

— Ce anume? Că face ce vrea? În ziua de astăzi nu mă mai surprinde nimic. În plus, nu cred că ne privește pe noi viața personală a lui.

— Tu crezi în zvonurile legate de el? l-am întrebat curioasă și Rhys a ridicat din sprâncene.

— Zvonurile sunt doar zvonuri, el e singurul care știe adevărul, Nesryn.

— Așa e, dar păcat că nu face nimic pentru a le combate.

— De ce ar face-o? Nu trebuie să le demonstreze lor nimic, el știe ce fel de persoană e. Asta contează cel mai mult, mi-a dat replică și ce-i drept am rămas puțin surprinsă.

— Mă întreb motivul pentru care alege să lase lucrurile exact așa cum sunt și nu mișcă nici un deget, tratând totul cu indiferență.

— Poate pentru că nu-i pasă? a răspuns retoric, iar eu mi-am ros între dinții buza de jos. Ți se pare că Makari ar fi o persoană care ar ține cont de părerea celor din jur? Nu dă doi bani pe vorbele altora.

— Tu te unde știi? m-am încruntat, oprindu-mă din mers chiar la capătul scărilor.

— Sunt doar atent la oamenii din jurul meu, a ridicat indiferent din umeri și răspunsul lui nu prea m-a convins. De ce mă întrebi toate acestea?

— Eram curioasă, am ridicat din umeri la rândul meu și m-am strecurat printre tinerii încărcați de energie.

— Te interesează Makari? m-a prins din urmă Rhys, băgându-și mâinile în buzunarele pantalonilor.