Mobster Boss //Jjk

Ce s-a întâmplat cu noi

Taehyung's pov

Mă trezesc copleșit de gălăgia din jur apoi mă străpunge o durere imensă în piept.

"Ahh..." am mormăit de la durere apoi mai multe persoane s au întors spre mine și au început să țipe.

"S a trezit!" spune o voce cunoscută apoi vine și mă ia de mână.

Era o fată blondă,cu păr lung și breton.

Mă încrunt, chinuindu-mă să realizez ce se întâmplă.

M am uitat în dreapta apoi am văzut că eram într-un salon de spital. Iar cineva era adormit pe patul de lângă . Camera era luminoasă iar unul dintre pereți era din sticlă complet.

"De ce este atât de cald?" încerc să spun dar nu s a înțeles nimic.

"Poftim?" întreabă toată lumea venind la mine. Au fugit și doctorii ca să mă verifice.

"Taehyung, ne auzi?"

M am încruntat fără să înțeleg ce m a întrebat fata de lângă mine. Ce se întâmplă?

Am început să mi fac vânt ca să le arăt că îmi este cald apoi am arătat spre geam. Doctorul a deschis geamul.

"Nu pot să cred că te ai trezit." o aud încet pe blonda cu breton. Fata vine și mă ia de mână apoi mă pupă pe obraz.

Mă uitam confuz la ea. De ce mă pupă?

"Taehyung, scrie pe foaie ce vrei să ne spui." vine doctorul la mine.

Am luat foaia și pixul apoi am realizat că nu mai știu să scriu. Am desenat 2 linii apoi am aruncat foaia pe jos.

"Taehyung, ne auzi?"

Am dat din cap pozitiv.

"Știi cine suntem?"

Îmi păreau cunoscuți toți dar nu știam cine sunt așa că am dat din cap negativ.

Blonda cu breton a început să plângă apoi a venit și m a luat în brațe. "Sunt soția ta, Lisa . Avem 2 copii."

M am speriat când am auzit asta apoi am încercat să o împing pe fată de pe mine. N are niciun sens.

"De cât timp sunt aici?" întreb cu vocea super răgușit. Abia s a înțeles.

"De 7 luni." plânge fata cu breton apoi vine și mă ia iar de mână. "Ai fost 7 luni în comă. Avem 2 fetițe,Taehyung, și sunt sănătoase ." plânge ea.

M am uitat speriat la ea apoi am împins o iar apoi încerc să mă mișc dar mă durea pieptul prea tare.

"Ce am pățit?"

"Ai fost împușcat în piept." spune un doctor apoi vine să mi arate fișele cu radiografii.

Mi am întors capul iar în dreapta și am realizat că cealaltă fată din salon era Y/n. Avea burta foarte mare.

"Y/n...?" întreb confuz.

"De ea îți aduci aminte și de mine nu?!" țipă Lisa la mine.

Mi am dat ochii peste cap apoi m am uitat la patul din dreapta. "Cine este..."

"Cine? Băiatul de lângă?" întreabă asistenta apoi oftează. Am dat din cap iar doctorul a oftat puternic.

"E Jungkook, frate..." spune un alt băiat, care la fel îmi părea cunoscut.

Era foarte înalt și avea gropițe.

Când am auzit asta aproape am început să plâng,noroc că nu puteam de la amorțeală. "Poftim? Ce a pățit?" întreb răgușit.

"Oamenii tăi te au răzbunat și l au împușcat în piept." spune Y/n nervoasă apoi își șterge lacrimile.

"Ce mă fac? În câteva zile o să nasc iar Jungkook nu se mai trezește." plânge ea.

"Oamenii mei?" întreb confuz. "Vreau să plec acasă." mormăi apoi încerc să mă ridic dar fără șanse.

"Domnule, vă rog să nu vă mai mișcați. Încă nu știm dacă aveți vreo parte a corpului paralizată. Vă recomand să stați puțin singur ca să porcesați tot ce se întâmplă ." spune doctorul apoi îi dă pe toți afară din salon și rămânem singuri.

M am întors la Jungkook apoi am început să plâng. Nu știam dacă de la durere, de la sentimentul de vină, sau de la șoc.

" Domnule.. "întreb doctorul.

Nu era deloc clar ce vorbeam dar doctorul tot mă înțelegea. "Prietenul meu...e grav?"

"Domnul Justin Adams? Mă tem că da. Dar sunt șanse să se trezească."

"Când?"

"Poftim?"

"Când ?" întreb iar cu o voce moartă. Nu puteam vorbii mai tare, n aveam glas.

Doctorul a oftat apoi s a uitat sincer la mine. "Poate acum, poate luna viitoare. Poate în 5 ani. Nu e exclus să nu se mai trezească deloc." îmi spune apoi lasă câteva fișe jos și iese din salon.

"Jungkook..." am murmurat către el. "Jungkook... Ești bine?"

așteptam ca prostul să mi răspundă.

Jimin's pov

Primesc un telefon de la Namjoon fix în mijlocul unei ședințe la parlament. M am ridicat de la scaun subtil și am ieșit din cameră.

"Ce este?" întreb puțin nervos.

"Taehyung s a trezit."

"PE BUNE?!" țip eu fericit. Am simțit că mi s a luat o piatră de pe inimă.

"Asta înseamnă că planul continuă?"

Namjoon a oftat. "Jungkook nu dă niciun semn... Nu știm ce să facem... Tehnologia de la spital nu e de top. Ce îi trebuie lui este prea scump. Altfel am putea să îl așteptăm și 5 ani fără certitudine că se mai trezește."

"Cât costă aparatul de care are Jungkook nevoie?" întreb speriat de răspuns.

"200 de milioane de euro." spune Namjoon apoi bat cu palma în perete.

"Nicio șansă să facem rost de suma asta." spun apoi stau pe gânduri. "Singurul mod prin care as putea face banii ăștia ar fi dacă aș candida la un post mai înalt în parlament."

"Care e cel mai înalt post la care poți candida în momentul ăsta ?" întreabă Namjoon cu speranță.

"Doar președintele este mai înalt decât mine acum." spun apoi bat iar cu pumnul în perete. "Trebuie să candidez."

"Ai șanse?" mă întreabă Namjoon confuz.

"Dacă se votează, nu. Dacă îl sabotez pe președinte... Poate că da..."

"Jimin, știu că ne ai scăpat de sentința pe viață în pușcărie de 2 ori și că ne ai ajutat cu bani și toate cele dar.. Dacă îi salvezi viața lui Jungkook de data asta... Promit cu mâna pe inimă că planul nostru final o să se îndeplinească."

"Dă mi 2 luni la dispoziție." spun apoi închid și intru iar în ședință.