Mobster Boss //Jjk

Primul Pas

-Și iartă mă pentru ce urmează să fac, dar sunt nevoit să o fac...

Am pus mâna pe pistolul ascuns în buzunar și m am uitat încă odată la ea, înainte să ne luăm adio.

-Jungkook...?

-Îmi pare bine că te am cunoscut, Yn.

*yns pov*

Jungkook și a scos pistolul și s a uitat serios la mine. Am înghețat închizând ochii, așteptând să mă împuște dar acesta s a ridicat de la masă și mi a dat un bilet cu un număr de telefon apoi a ieșit pe ușă.

-Unde pleci?! am țipat după el

-Trebuie să aflu unde este Taehyung. Nu pleca de aici, te rog.

Au trecut 15 minute iar eu mă plimbam panicată dintr o parte în alta a livingului până am primit o scrisoare sub ușă.
Era semnată de Taehyung...

"e ultima ta șansă, ori ne vedem într o oră la intrarea din centru a aeroportului, ori îți iei adio de la Jungkook"

A

m înghițit în sec. Jungkook îl caută pe Taehyung, iar Taehyung mă așteaptă pe mine.
Nu eram sigură dacă ar fi trebuit să l sun pe Jungkook și să îi spun de locația în care Taehyung mă aștepta așa că m am decis să fug de acasă și să încerc să l caut dar în același timp să mă și îndrept spre aeroport.

După aproape 40 de minute eram în spatele aeroportului. M am îndreptat spre un telefon public și am contactat numărul pe care Jungkook mi l lăsase în bilet.

Am așteptat aproape 25 de secunde până când cineva însfârșit răspunse , fix când eram gata să închid.

-Însfârșit, am oftat ușurată. Jungkook, sunt..-

-Nu sunt Jungkook, un bărbat cu voce groasă îmi răspunde de pe cealaltă linie.

-Uhm, spune-i lui Jungkook să vină urgent în centrul aero-...

Cineva mi a smuls telefonul public din mână și l a trântit de perete apoi m a luat pe sus și ma cărat până după o clădire iar apoi m am trezit cu cuțitul la gât.

-Ăsta era planul tău, yn? Să vii aici cu Jungkook ca să scape de mine și să trăiți fericiți împreună?

La auzul vocii lui, am rămas șocată.
- Taehyung?! Ia mâna de pe mine, am spus încercând să ripostez dar nu am făcut decât să l enervez încât m a tăiat pe gât.

M am abținut să nu țip deoarece știam că m ar fi putut omorî, dar nu l aș fi crezut pe el în stare de asta, niciodată.
A început să adâncească vârful cuțitului în rană până când mi am pierdut conștiința.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

*jks pov*

Așteptam lângă patul ei până când miracolul s a întâmplat. Și a deschis ochii.

-Yn, ești bine?? am tresărit imediat de pe scaun.

S a încruntat când m a văzut, ducându-și mâna la gât. - Ce s a întâmplat?

Am oftat ușurat și am luat o de mână. - Nu s a întâmplat nimic, te ai zgâriat, important e că ești bine.

Dacă a uitat de cele întâmplate în ultimele 2 zile e perfect. Și a pierdut conștiința exact când am ajuns și am salvat o de Taehyung.

-De ce ești aici? mă întreabă iar, uitându-se încruntată la mine.

-De ce nu aș fi?

-Pentru că mă urăști?

-De ce te aș urî? întreb râzând puțin.

-Pentru că asta mi a spus Taehyung?

Mi am dat ochii peste cap. Taehyung chiar a reușit să întoarcă pe toată lumea împotriva mea. Dar n o s o întoarcă și pe Yn.

-Știu că ți e greu dar de acum va trebui să ne petrecem viața împreună, cât timp suntem aici. Dar după ce te scap de probleme mele, promit că nu vei mai auzi de mine sau de restul.

-Jungkook, este numai vina ta că suntem aici dar dacă te uram, acum eram în Korea cu Taehyung și restul așa că încetează.

-Atunci de ce ai rămas aici?

-Pentru că m am plictisit de viața plictisitoare pe care am dus o până să dau de voi. M am distrat. Și compania ta nu îmi mai displace ca la început.

Atmosfera dintre noi doi încă era puțin stânjenitoare dar nu foarte incomodă.
Am oftat și m am uitat la ea apoi la rana de pe gâtul ei ce mă făcea să vreau să o răzbun,fără motive. - Nu mi place să știu că gândim la fel dar simt la fel ca tine.

-Acum poți să mi dai drumul la mână? m a întrebat chicotind.

Nici nu realizasem că o țineam de mână. I am lăsat mâna din strânsoare repede și m am ridicat.
Yn a încercat să mi facă o glumă și m a împins dar mi am pierdut echilibrul și am căzut peste ea, atingându ne buzele pentru aproape 5 secunde.

Paște fericit!