Fantezie || Dramă ||
#Primul draft#
Primul volum din seria ,,Descântecul menirilor severe."
Te-ai gândit vreodată cum își arată chipul o menire severă?
Gândurile îmi bănuiesc că mintea ta așezată pe umerii unui om de rând, nu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tăcerea naturii adormite înghețase arborii dezgoliți de frunze moarte. Adierea leneșe a suflărilor de vânt se transformase în amploarea furtunoasă a crivățului care vuia cu răceală pe străzile încremenite. Primii fluturași de gheață atât de așteptați de setea pământului, se zburdau în pași de dans în amestecul aspru al aerului înghețat. În sfârșit, bătrâna iarnă se așezase domol cu finețea ghețoasă a creației sale, peste acoperișurile caselor, ascunzând încetul cu încetul fiecare peticel de iarbă moartă, sub plapuma-i de omăt.
Priveam cu ochii pierduți spre fereastra năpădită de cristale de promoroacă. În acea dimineață agresivitatea vântului aruncase nemilos cu primii fulgi ai zăpezii în toate direcțiile, plesnindu-mi uimirea și curiozitatea naivă ce nu-i dădeau pace fuziunii. Era prima ninsoare pe care o sorbeam din priviri vreodată, iar în ciuda faptului că stăpâna era obișnuită cu un asemenea spectacol ceresc, entuziasmul neștiinței mele nu putea fi stins.
Am apucat o altă farfurie din grămăjoara de vase murdare, scufundând-o în ligheanul cu apă pe care îl aveam așezat în lavoar. Odată ce evadasem din închisoare cu ajutorul subtil al vrăjii de teleportare, stăpâna hotărâse a se sprijinii de ultimul pilon rămas al planului său și a revenii asupra rolului de servitoare. În timp ce în plină noapte, falsa noastră ducesă dispăruse așa cum a apărut, nefolositoare și eșuată, slujitoarea Nadine înghițită de responsabilitatea pretextuală de mamă, se dezmeticise la răsărit, pregătită să-și rupă oscioarele în slujba curții regale și să nu târască după dânsa milioane de suspiciuni.
Însă zarva vorbelor se adâncea în jur prezenței mele, atingându-mi atenția cu o vinovăție și o dezamăgire cumplită. Deși avusesem grijă ca nici-o bănuială să nu răsară, atunci când am pășit din nou în curtea regală, urmele eșecului de care mă lovisem în lupta cu cea ce știuse regina, erau încă vizibile în conștiința fumegândă a stăpânei. Nu îmi mai puteam permite ca acel episod din plină noapte să se repete, dar dispariția din celulă a Magwinei nu o mai puteam șterge din atenția întregului castel și a întinsului tărâm.
— Îți vine să crezi ce șopârlă! Nu mi-am închipuit că aș putea să văd vreodată o nobilă în toată firea coruptă într-un asemenea hal, am auzit din spate, graiul unei slujitoare cu părul șaten strâns într-un coc, dând viață critismului din uimirea sa, odată cu subiectul acid al bârfei.
— Oh, jalnic din partea ei! Dar și mai josnic e cum a zburat fără urmă din calea ștreangului! Eu cu bună seamă nu mă așteptam ca o doamnă atât de rafinată ca ea să ajungă o marionetă atât de moale. Nu credeam că ar fi putut să-și riște întreaga reputație și întregul tărâm pentru capul lui fică-sa de parcă viața ăleia ar fi cu mult mai prețioasă decât toți oamenii Athariei și decât întregul nostru popor în frunte cu coroana care riscă să se piardă în mâna dușmanilor, și-a aruncat cuvintele judecătoare în vânt cealălată participantă a discuției toxice, o tânără cu un chip bucălat și doi ochi căprui mai acizi, chiar și decât albeața irisurilor stăpânei.
