𝑶𝒓𝒊𝒈𝒊𝒏𝒊 𝒖𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆

Cap.26 Încinsă revanșă

         Câteva raze diafane răsfățau  covorul îngust de un roșu aprins ce se întindea pe podea cu o finețe imperfectă. Se perindau lent pe întinsul larg al peretelui, lipsit de splendoarea modelelor florale aurite care se pierduseră în urmă, în dormitorul regală. De jur împrejurul ferestrelor orbite de lumină, perdele își transpirau culoarea sângerie, stoarsă de vitalitatea profunzimii. Mi-am așezat mâinile pe pervaz, privind în preajmă cu ochii analizatori și cu mintea satisfăcută. Soarele nu se îndupleca a arăta că modestia părea să fie suverana aerului îmbâcsit de supunere.

      Sfârșisem pe culoarul inferior al servitorilor, care comunica cu încăperile regale, după ce bătrâna slujitoare îmi prezentase fugitiv toate camerele reginei, împreună cu locurile de oaspeți și dormitoarele doamnelor de onoare, toate scăldate lacom în putreziciunea mirezmei de iasomie și a modelelor florale aurite. Însă momentul de îndrumare nu se terminase încă. Amandette nu se zâcise nici pe departe a-mi spune tot cea ce rezumau noile mele atribuți pe care le îmbrățișam odată cu slujba, iar discuția noastră nici nu se gândea a se opri de vreo câteva ceasuri.

      — În fiecare dimineață va trebui să te trezești în zori, la ora cinci dimineața cu o jumătate de oră înaintea reginei și să pregătești ceai. Regina obișnuiește să servescă ceai de iasomie înainte de micul dejun. Ai grijă că ceaiul de iasomie nu trebuie să fiarbă în clocot, ca să nu-și piardă din aromă.
După ce încălzești apa, să dai o fugă în grădină și să culegi câteva flori de iasomie din pomulețul aflat chiar acolo lângă zidul de jos. Să le pui în ceai și să îl lași să se infuzeze trei minute, mi-a explicat slujitoarea, arătându-mi pe fereastră micul pomișor plin de flori albe.

      Am dat din cap aprobator și mi-am aruncat ochii în direcția arătată.  Mirosul acela putred de dulce îmi sâcâia cugetul stors de nevoia de a asculta cu atenție, mai mult decât frustrarea care venea la pachet cu ora mult prea crudă de deșteptare. Un oftat lăuntric mi-a zguduit pieptul. Neliniștea îmi dădea târcoale cuștii interioare, ca o fiară ce mă amenința cu dinții încleștați, însă ce nu putea să mă atingă.

       Trebuia să o impresionez pe Elleyne cu orice preț. Însă putea fi atât de ușor precum mă încuraja mintea să cred?

      — Primul lucru pe care preferă să îl facă dimineața când se ridică din pat, este să se îmbăieze. Așa că după ce lași ceaiul infuzat gata, va trebui să pregătești apă în camera de îmbăiat. Să ai grijă ca apa să nu fie nici caldă, nici rece și să fie la temperatura potrivită atunci când ea intră în cadă. După ce termini cu toate astea și se trezește, să îi speli fața cu amoniu. Seara are un ritual specific de îngrijire pe care îl practică de mai multă vreme, cu frunze de varză, cu care să-i acoperi fața când doarme, a mai adăugat bătrâna, privind în gol cu chipul inexpresiv.

        Mi-am smuls privirea de la fereastră. Explicațiile auzite trecuseră că vântul prin urechile mele. Atunci ochii mi-au căzut peste mâinile ei fragile și tremurânde. Un soi de compătimire mi-a brăzdat pieptul covârșit de gânduri hapsâne.