Mai rău nu se poate 💜

Capitolul 20

După ce au făcut baie împreună, Kan l-a luat pe Beam să mănânce la un restaurant de lângă camera lui. Dar, înainte de a părăsi baia, Kan căutase deja mai aproape de teamă că tânărul nu va putea merge. Când au terminat de mâncat și s-au săturat, Kan l-a condus pe Beam la templul Wat Huay Mongkol.

-Chiar și în timpul săptămânii, sunt mulți oameni, a spus Beam când a coborât din mașină și a văzut o grămadă de turiști

-Ei bine, acest templu este foarte faimos. Deci de unde ar trebui să începem mai întâi? întrebă Kan.

-Beam vrea să se închine Luang Pu Tuad, a spus Beam zâmbind.

Astăzi, soarele nu era atât de puternic, așa că Kan și Beam au mers să cumpere flori, bețișoare de tămâie și lumânări, apoi au urcat la etaj pentru a-i aduce omagiu lui Luang Pu Tuad. Tot până sus pe scări, Kan îl ținea mereu de mână pe Beam

-Ești obosit? a întrebat Kan când a văzut sudoarea picurând pe părul lui Beam.

-Nu, a răspuns Beam zâmbind. Când au urcat în zona în care turiștii respectă, amândoi au aprins tămâie și lumânări pentru a sta lângă închinare.

Beam s-a uitat la încruntarea lui Kan și a zâmbit ușor înainte de a începe să se roage în inima lui.

-Astăzi, fiul tău Beam a venit să-și aducă omagiul lui Luang Pu Thuat. Fie ca toate meritele pe care le faceți astăzi, oricât de mici, să fie trimise toate meritele. Drept urmare, toți cei care îl iubesc pe Beam să fie fericiți. Fie ca familia mea să experimenteze numai lucruri bune. Fie ca Phi Kan să fie fericit cu persoana iubită de Kan. În această viață, el poate să nu fie sufletul pereche al lui Kan. Dar, dacă venim într-o altă viață, vă rog să-l lăsați pe Beam să-l întâlnească pe Kan și să devenim suflete pereche.

Beam avea lacrimi în ochi, pentru că credea că în această viață nu s-a născut sa fie destinat lui Kan. Când a terminat de rugat, Beam a pus tămâie, în timp ce Kan a făcut la fel de bine.

-Beam, ce e în neregulă? De ce pare Beam că o să plângă? Kan, care se întoarse să întâlnească ochii lui Beam, întrebă surprins.

-Eh...pe Beam il ustura ochi... Tocmai acum, fumul de la tămâie a intrat în ochii mei Beam a mințit, dar și-a cerut scuze sfântului că a mințit.

-Lasă-mă să arunc o privire Kan îl îndepărtă pe Beam și se ridică în celălalt colț înainte de a scoate o batistă din buzunarul pantalonilor și de a șterge colțurile ochilor lui Beam. Beam se ridică și se curăță, pentru că nu voia ca Kan să știe că minte.

-Nu te freca la ochi, bine? Se vor umfla, a răspuns Kan. Beam se ridică și se uită la Kan cu ochii plini de dragoste. A simțit căldură în inima lui când Kan a fost amabil cu el așa.

-Beam este atât de fericit, spuse Beam încet.

-Pentru că ești fericit? Întrebă Kan.

-Mă bucur că astăzi noi doi am avut șansa să facem merit împreună, a spus Beam cu inima fericită.

-Ei bine, și eu sunt recunoscător, a răspuns Kan zâmbind.

- E bine să mergi la templu din când în când, spuse din nou Kan.

-Beam este bucuros că Phi Kan se simte bine, a spus Beam zâmbind.

-Nong, ar trebui să mergem să aducem un omagiu călugărilor din altă parte? Propuse Kan. Beam dădu imediat din cap.

-Hai, a răspuns Beam.

Cei doi au mers pentru a merita aurul de aur. Au mers împreună prin templu. S-au simțit mulțumiți că au venit să facă merit. Kan și Beam s-au plimbat o vreme în jurul templului. Timpul trecuse și era aproape de prânz.

-Unde mai vrei să mergi? Întrebă Kan când ajungea la mașină.

-Beam vrea să se joace în apă, a răspuns imediat Beam.

-Hei, vei juca. Dar cred că nu e bine să te joci la soare. Spuse Kan

-Deci, când o să ne jucăm? Întrebă Beam încet, pentru că voia să înoate. Kan a zâmbit știind că lui Beam îi era frică că nu poată înota.

-Pe la ora patru. Soarele nu va fi atât de puternic, a răspuns Kan.

-Bine ,a acceptat bine cel mic.

-Au mai rămas câteva ore. Unde vrei să mergi mai întâi?întrebă Kan din nou. Beam se gândi o clipă.

-Vreau să merg la Muntele Hin Lek Fai. Au spus că este un punct de vedere în Hua Hin, a răspuns tânărul, amintindu-și.

-Bine, spuse Beam.Grăbit pentru că voia să plece.

-Bine, hai să mergem, dar să ne oprim mai întâi pentru prânz, spuse Kan, înainte de a-l conduce pe Beam la mașină și de a conduce spre Muntele Hin Lek Fai. Pe drum s-au oprit amândoi să mănânce la un restaurant.