Mai rău nu se poate 💜

Capitolul 30 Finalul

Tatăl lui Kan a ezitat o clipă înainte de a spune ceva.

-Ei bine, la-i lasat să vin să te văda aici. Dacă se întâmplă ceva cu copilul, părinții lui vor veni să-mi spună ca nu pot să-l accepte, s-a scuzat tatăl lui Kan.

Buzele lui Kan se curbară într-un zâmbet ușor.

-Nu, e în regulă. E aproape, se prefăcu că spune nonșalant Kan.

Tatăl lui Kan nu a putut spune nimic. A trecut o jumătate de oră și Beam încă nu a sosit. Kan se uită la tatăl său, care stătea tot timpulsi privea în fața magazinului.

-Ai făcut o întâlnire cu cineva? Întrebă Kan, făcându-l pe tată să pară confuz.

-Despre ce vorbesti?ce întâlnire? a întrebat tatăl lui Kan.

-Ei bine, am văzut că tata stă și se uită des spre fața magazinului. Credeam că ai o întâlnire cu un client, se prefăcu să spună Kan.

-Nu am nicio întâlnire cu nimeni. Mă uit să văd dacă lucrătorul urmărește magazinul sau nu, asta e tot, a spus tatăl lui Kan despre un vânzător.

-E chiar acolo. Unde s-ar duce? Spuse Kan zâmbind. Nu credea că tatăl lui va fi așa.

-Cred că ar fi bine să ies și să arunc o privire la magazin, Tatăl lui Kan a rămas blocat în scaunul lui, când și-a dat seama că fiul său privea în altă parte, s-a ridicat și a părăsit magazinul.

-De ce râzi, Kan? Mama stătea liniștită întrebându-și fiul care stătea acolo zâmbind și râzând de tatăl său care tocmai ieșise.

-Mamă, știi, știi de ce zâmbesc, a răspuns Kan.

-Trebuie să-i dai tatălui ceva timp să accepte, a spus mama lui într-o expresie neobișnuită  Kan s-a ridicat și s-a dus să se așeze lângă mama lui.

-Și tu ce zici? Ești gata? o întrebă Kan pe mama sa pe un ton serios. Mama lui Kan și-a privit fiul în tăcere înainte de a-l lua de mână.

-Kan, mama ar vrea să te întrebe din nou... Kan chiar nu se va răzgândi Cu Beam? a întrebat mama lui Kan.

-Da, răspunse Kan pe un ton hotărât. Mama lui Kan a zâmbit ușor.

-Dacă Kan insistă că nu se va răzgândi, atunci mama trebuie să-l accepte pe Beam, a spus mama lui Kan pe un ton amabil, făcându-l pe Kan să zâmbească larg de bucurie.

-Mamă, poți să accepți cu adevărat relația mea cu Beam? întrebă Kan din nou pentru a fi sigur.

-Ei bine, îl iubești de mult timp. Când s-au întâmplat toate acestea, nu știam cum să mă comport, dar întâlnirea zilnică cu Beam m-a făcut să încep să mă răzgândes, Beam nu este o persoană rea, este cu adevărat drăguț și drăgălaș ,a spus mama lui Kan zâmbind. Kan s-a sprijinit în poala mamei sale.

-Mulțumesc, mamă, pentru că ai înțeles și acceptat relația mea, a spus Kan cu recunoștință.

-Hmm... Și cum rămâne cu Graf? Kan a întrebat și despre fratele său mai mic. Mama lui Kan a oftat încet.

-Dacă mama acceptă povestea lui Kan, dar nu a lui Graf, va fi favoritism împotriva fratelui tău mai mic, nu? A spus mama, ceea ce l-a făcut pe Kan să realizeze că mama lui acceptase și povestea lui Graf și Joe.

-Cred că dacă Graf știe, cu siguranță va fi foarte fericit. Numai tata a rămas, a spus din nou Kan, dar s-a gândit că în curând și tatăl său va accepta asta.

Micuțul Beam s-a urcat într-o moto-taxi care l-a lăsat în fața magazinului lui Kan, înainte de a ieși și a zâmbi către tatăl lui Kan care stătea în fața magazinului. Beam ridică o pungă cu gustări pentru a le oferi.