Mai rău nu se poate 💜

Capitolul 18

Kan l-a luat pe Beam o vreme să se uite la lucrurile care se vindeau de-a lungul plajei.

-Vrei ceva? întrebă Kan

-Nu, a răspuns Beam zâmbind.

-Atunci mai bine ne întoarcem la destinația noastră, a spus el

-Ești atât de grăbit să te întorci? Încă putem merge, a spus Beam pe un ton implorător.

-Nu mai vreau să merg în seara asta. Este mai bine să mă întorc și să mă odihnesc, a spus Kan, temându-se mai mult pentru Beam ca nu putea merge.

-Bine, spuse tânărul fără tragere de inimă, pentru că nu voia să se enerveze Kan. Așa că mă întorc.

-Ah, ne vedem din nou, salută o voce. Kan se încruntă ușor

-Uh... ha, a spus Beam

-Ai venit la plimbare? Întrebă Miles, în timp ce Beam avea un zâmbet dulce.

-Da, ne întoarcem, a răspuns Kan, o mână puternică a ținut mâna lui Beam tot timpul

-Am uitat să mă prezint. Numele meu este Miles. Îmi pare bine să te cunosc i-a spus Miles lui Kan pentru că știa deja numele lui Beam. Kan se uită la Miles pentru că se gândea la ceea ce își dorea persoana din fața lor.

-Phi Kan, Beam i-a strâns ușor mâna lui Kan, văzând că Kan nu i-a răspuns lui Miles.

-Oh, mă numesc Kan, mă bucur să te cunosc și eu, a răspuns Kan politicos.

-Bine... Deci, iată-ne din nou, nu? A trecut ceva vreme de când am vorbit ultima dată, a întrebat Miles.

-Da, ne vom întoarce, răspunse Kan scurt. Miles se uită la Beam.

-Deci unde te-ai dus în seara asta? Se întreabă Miles

-Phi Kan m-a dus la o plimbare pe strada pietonala, a răspuns Beam cu un zâmbet înainte ca Kan să-l privească cu ochi înverșunați, făcându-l să tresară pe Beam si să înghețe puțin.

-Mergem noi primii, spuse Kan cu o voce joasă înainte de a-l trage pe Beam să-l urmeze. Cât despre Beam, nu putea decât să-i zâmbească lui Miles.

-Phi... Phi Kan... puțin mai încet... Beam nu poate merge, i-a spus tânărul lui Kan cu o voce fără suflare, pentru că Kan a mers în grabă cu picioarele lungi, făcându-l pe Beam să alerge în spate pentru că picioarele lui Nu sunt la fel, până au ajuns la mașină.

Kan își eliberă mâna și se întoarse să-l vadă din nou pe Beam.

-Phi Kan... strigă Beam către silueta înaltă cu o voce blândă când văzu că Kan avea o privire nemulțumită pe față.

-De ce Beam trebuie să-i spună unde am fost? Întrebă Kan cu o voce adâncă, dar nu aprigă, ca de obicei. Acest lucru l-a făcut pe Beam să simtă frică în inima lui.

-Ei bine... M-a întrebat, a răspuns Beam sincer înainte de a-l apuca de braț pe Kan.

-Phi Kan, ești supărat pe Beam?... Beam. Îmi pare rău... Beam nu  știa că Kan nu a vrut să-i spună, spuse tânărul răgușit. Kan și-a ridicat părul puțin după ce a respirat ușor.

-Bine, să ne întoarcem la cazare, a spus Kan înainte de a merge spre partea șoferului.

Cât despre Beam, el nu putea decât să deschidă ușa și să se așeze lângă Kan. Până la hotel, niciunul dintre noi nu a vorbit. Beam nu îndrăznea să ceară mare lucru, pentru că se temea că Kan nu va fi mulțumit.

Ajuns la cazare, Beam a mers în tăcere spre dormitor. Kan stătea în sufragerie pentru a se calma primul, în timp ce exploda de frustrare. Beam se apropie și se așeză pe canapea, care este lângă ușa balconului.

O siluetă mică s-a ridicat și s-a uitat la plajă cu ochi sumbri. Pentru o clipă, Kan a deschis ușa și a văzut o siluetă mică care stătea și privea afară. A trebuit să respire adânc când și-a dat seama că el era cauza faptului că Beam stătea așa.

Mângâierea puternică pe spate îl făcu pe Beam să tresară puțin, înainte de a întoarce capul să se uite la Kan.

-La ce te uiti? întrebă Kan încet.

-Nu, nimic... Mă uitam doar la priveliște, răspunse Beam încet. Kan sărută blând capul tânărului.

-Îmi pare rău că te-am deranjat, a spus Kan, făcându-l pe Beam să rămână uimit. Nu credeam că Kan știe cum să-și ceară scuze

-Oh....Bine... este vina lui Beam că Kan s-a simțit nemulțumit, a spus tânărul cu voce joasă.

-Voi încerca să mă controlez. Știu că Beam nu este rău, dar Phi... Kan se opri pentru o clipă, făcându-l pe Beam să-l privească curios.

-Dar ce? întrebă Beam

-Bine, îmi pare rău, a spus Kan cu un zâmbet ușor. Asta l-a făcut pe Beam să se simtă relaxat, nu voia ca Kan să fie supărat.

-Bine, a răspuns Beam, întorcându-i zâmbetul lui Kan.