The secret (Vol. I)

29."Nu ești un obiect!"

"Lexi?" Striga cineva în spatele meu și când m-am intors am dat de Raul.

O doamne ajuta-ma sa nu îl i-au la bătaie după tot ce a făcut aseară

"Raul!" Am zis serioasa. "Ce dorești? " l-am intrebat serioasa.

"Vreau sa vorbesc cu tine de....."

"Aseară! " l-am completat. "Nu este nevoie. Ai avut niște intenții nu tocmai bune cu mine. Nu trebuie sa iti ceri scuze!" Am spus lasandu-l pe Noah sa se uite la noi ca la felul 19. "Acum , scuza-ma dar vreau sa îmi servesc micul dejun în liniște!" Am zis și m-am intors cu spatele la el.

"Dar..."începu el dar fu întrerupt de vocea serioasa a lui Jake.

"Dacă domnisoara a spus ca vrea sa mănânce ce e așa de greu de priceput? " întreba Jake serios.

"Ne mai vedem Lexi!" Spuse el după care pleca.

"Eu sper sa nu! " am spus când el nu m-a mai putut auzi."Mersi Jake!" Am spus și el s-a uitat lung la masa din fata , și când mi-am intors capul am dat de Jay , care mă privea serios. "Spune-i sa nu se mai uite așa la mine ca nu eu am m-am dus sa vorbesc cu el!" i-am șoptit și el a zâmbit plecând de lângă mine.

"Despre ce era vorba?" Întreba Noah.

"Nimic important!" Spuse Ana repede.

"Haideti fetelor! Nu fiți rele! Vreau și eu sa știu!" Spuse el și Ana se uita urat la el.

"Raul era aseară sa mă violeze dacă nu apărea Jake!" Am zis în șoaptă ca sa poată auzi doar el ceea ce și făcu pentru ca își bulbucați ochii și se îneca cu mâncarea.

"A vrut sa facă ce?" A tipat el în șoaptă.

"Ce ai auzit!" Am spus și m-am ridicat de la masa. Mi-am aruncat resturile la cos și mi-a făcut loc printre elevii pana afară. Nu mă interesa ca Raul era sub influenta drogurilor. Dacă mă plăcea putea sa îmi spună și poate situația era altfel. Așa ...După ce a făcut a dat dovada de lașitate. Și când îmi amintesc ca el era prietenul meu de la grădiniță.

"Aici erai!" Spuse Jake în spatele meu.

"Aici sunt. Oricum nu as avea unde sa plec! " am spus și el s-a asezat lângă mine.

"Ce s-a intamplat de ai ieșit afară? Toată lumea mai mănâncă mai puțin tu!" Spuse el.

"Nu îmi este foame!" Am spus și el s-a uitat cu o sprânceană ridicată la mine.

"Și în prima zi mă miram de ce ești așa de slaba." Spuse el facandu-ma sa pufăi printre buze.

"Jake nu mă simt bine! Pot sa mă duc puțin la cabana pana termina și ceilalți de mâncat?" L-am întrebat.

"Da. Ai grija blondino! " Spuse el după care intra inapoi in sala de mese. Sigur Jay îl trimisese după mine ca sa vadă pe unde hoinăresc. Nu sunt potaie ca sa aibă grija de mine în halul ăsta!

Când am ajuns inapoi in cameră m- am întins inapoi in pat. Stateam pur si simplu holbandu-ma la tavan. Oare cum e fi fost dacă mama și tata mai trăiau alături de mine? Oare unde as fi fost acum dacă as fi avut o familie care sa mă iubească?

"Cât timp ai sa stai așa? " Mă întreba cineva facandu-ma sa tresar speriata în pat. Mi-am mutat ochii spre usa și l-am vazut pe Jay cum statea cu spatele rezemat de perete.

"De cât timp ești aici? " l-am intrebat si el a venit spre mine.

"De cât tip este nevoie ca sa văd ca te holbezi la tavanul ăla făcând tot felul de fete!" Spuse el și se puse pe pat lângă mine. "La ce te gândeai așa de intens?" Mă întreba dandu-mi un sărut pe frunte.

"La cum ar fi fost viața dacă familia mea ar fi fost aici. Unde ajungeam dacă aveam o familie care sa îmi fie alături?" L-am intrebat și el s-a uitat trist la mine.

"Erai oriunde , numai aici nu!" Spuse și își uni buzele cu ale mele facandu-ma sa uit total ceea ce discutam.

"Ce facem astăzi? " l-am intrebat după sarutul fierbinte.

"Stați în camerele voastre. L-am găsit pe cel care a adus droguri la petrecerea lui Aiden."Spuse și se întinse pe pat tragandu-ma lângă el.

"Da? Cine e? " am întrebat curioasă.

"Arthur! Nu ai de unde sa îl știi! A spus el.

"Dar prima data nu l-ai suspectat pe Aiden ?" L-am intrebat eu.

"Nu. O fi el un bătăuș , dar știu ca nu e atat de prost încât sa aducă droguri la petrecerile lui. Oricum nu ai de ce sa iti faci griji. Arthur nu mai e o amenințare pentru nimeni! " Spuse el .

"L-ai dat afară!" Am afirmat eu.

"Da pentru ca asta trebuia făcut."

"Jay?" L-am intrebat după câteva minute de liniște.

"Da? "

"De ce îl trimiți pe Jake mereu după mine?"

"Pentru ca vreau sa te știu în siguranță! " Spuse el. "Nu vreau sa pățești nimic rău.

"Dar doar am ieșit afară când toată lumea manca. Cine ar fi putut sa imi facă rău? La naiba Jay nu sunt potaie ca sa am nevoie de stăpân. Nu îți aparțin! " am zis ridicandu-ma nervoasa de pe pat.

"Lexi. Nu am zis niciodată ca ești potaie. Am vrut sa văd dacă ești bine. Nu știu ....așa am simțit ca trebuie sa fac." Spuse el ridicandu-se de pe pat.

"Dar nu sunt un obiect!" Am spus și el mi-a închis gura cu un sărut. Doamne ce bine se simte. M-a apucat de fund ridicandu-ma în sus facandu-ma sa îmi încolăcesc picioarele în jurul lui. M-a lipit de perete și s-a desprins din sărut.

"Sa nu mai spui niciodată ca ești un obiect pentru ca eu nu te consider așa!" Spuse el și....