The secret (Vol. I)

53. Scrisoarea...

Acest capitol îl dedic minunatei anabudai :*

Perspectiva lui Jay.

"Argh...fata asta e imposibila !" Am strigat când am ajuns înapoi la mine în camera. După ce vorbisem cu tata la Julia în birou, mă întorsesem în birou la mine și dădusem doar peste cele trei cucoane ...și nici urma de Lexi. Trebuia sa îi dau timp sa se gândească la ceea ce avea sa facă. Pana la urma era o decizie extrem de importanta pentru ea.

Am oftat frustrat și mi-am trecut mana prin par. Am început sa mă dezbrac de hainele de peste zi și le-am lăsat în mijlocul camerei după care am pornit spre baie. După un dus relaxant am început sa îmi rad barba care era puțin prea mare. În timp ce ma bărbieream am observat ca trusa cu lucrurile de toaleta ale lui Lexi lipseau. Am lăsat aparatul de ras în baie și m-am indreptat spre dulap.

Realitatea mă plesnise direct în fata. Nici măcar un lucru de a lui Lexi nu mai era.

Plecase....

Mă abandonase,chiar dacă în urma cu câteva ore mi-a cunoscut părinții care erau foarte mândrii ca găsisem o fata ca ea.

Stateam pur și simplu și mă holbam ca un pămpălău la partea de dulap goala a lui Lexi.

De ce trebuia sa plece tocmai acum? De ce a luat aceasta decizie? DE CE?

O bătaie ușoară în usa m-a facut sa mă trezesc usor la realitate. Cu toate ca mintea mea era la Lexi și la decizia ei handicapata de a fugi, am deschis usa. Însă când am văzut-o pe Ana împreună cu Noah în fata mea aproape ca sărisem pe ea.

"Unde e Lexi? " am întrebat și aceasta s-a întristat. Știam ca ea are o mica legătură cu asta.

În timp ce așteptam un răspuns aceasta a întins un plic ,de un alb imaculat. S-a uitat la mine preț de câteva minute după care la luat de mana pe Noah și au plecat fără sa privească inapoi. Amandoi sufereau din cauza deciziei lui Lexi

M-am asezat pe pat privind plicul. Nu stiam dacă trebuia sa îl deschid sau nu. Cert era ca ceea ce se afla de dincolo de acest plic alb ,avea sa fie lovitura sub centura. Cu mâinile tremurânde am desfăcut hârtia lăsând la iveala o hârtie. Scrisul rămăsese același. La fel de impecabil și caligrafic. Mă puteam mândri cu Lexi datorita scrisului ei frumos.

Am desfăcut hârtia și am început sa citesc micile rânduri care se aflau acolo.

Jay...te întrebi pt ce este aceasta scrisoare...ei bine nici eu nu știu de ce am ales știu Îți dau aceasta scrisoare...dar cred ca ar trebui sa o i-au cu începutul.

Știi mereu mi-am iubit părinții. Aceștia îmi făceau toate poftele și mă iubeau din tot sufletul. Dar intr-o zi, soarta a fost extrem de cruda cu mine și mi-a luat-o pe mama de lângă mine. Eram prea mica pentru a înțelege ce se întâmplă și când sosi și vestea ca tata se sinucise am fost trimisa la orfelinat. Acolo fiecare copil se lua de mine pentru ca sunt orfana ,deși toți eram în aceeași situație. Mereu după-masa mergeam în camera mea și începeam sa plâng. Îmi iubeam părinții ca sa renunț la ei așa de ușor. Cu timpul pierderea părinților s-a mai diminuat și am început sa nu le mai duc lipsa atât de mult. Trebuie sa recunosc ca ei erau tot ce aveam pe lume. Erau cei mai perfecți părinți din lume. La liceu a fost groaznic ,datorita lui Johnson, chiar dacă l-am avut ca sprijin pe Raul. Raul era tipul de persoana care imi lua mereu apărarea deși eu nu îl bagam deloc în seama.

Se spune ca în viața nimeni nu rămâne virgin. Pentru ca viața vine și ne fute pe toți.

Și se pare ca și viața mea a fost la fel de futută. Mi te-a lăsat în cale și m-a facut sa mă îndrăgostesc de tine. Nu regret nicio clipa petrecută alături de tine...doar ca ultima veste pe care mi-ai dat-o mă făcut sa clachez .

Nu pot sa mă impac cu ideea ca TU mi-ai omorât mama. Îmi pare rău să îți zic ,dar am luat o decizie.

Am sa plec și am sa te las în pace. Sper sa iti refaci viața și sa nu te aștepți ca eu mă voi întoarce vreodată la tine.

Fosta ta iubire Lexi.

" Imposibil! " am spus și am aruncat scrisoarea pe jos. M-am ridicat vijelios de pe pat și am deschis usa. Trebuia sa mă duc sa vorbesc cu Ana. Ea sigur știa unde plecase Lexi. Doar era au cele mai bune prietene.

"Unchiule !" Spuse Ana mirată când îmi deschise usa cabanei unde statusera ea și Lexi.

"Ana ,spune-mi unde a plecat!" Am spus eu repede și ea s-a întristat. Se pare ca nu era singurul care îi va duce dorul.

"Nu știu unde. A plecat cu Raul cum jumătate de ora."Spuse ea și își muta privirea la picioarele ei.

Plecase cu Raul?!?

"Cu Raul?" Am întrebat șocat.

"Da ! A ajutat-o sa plece. Nu o putea lăsa singura. Era prea devastata. Unchiule Îți spun cu părere de rău ,dar ai dat-o în bara tău de tot de data asta. Lexi nu se mai întoarce..."Spuse ea privindu-ma cu părere de rău în ochi.

"Nu se poate...!" Am zis și am privit în gol.

Lexi mă părăsise și eu aveam sa ajung un robot. Ea era singura pe care o iubeam și nimic nu o sa se schimbe. O s-o iubesc și am sa o aștept. Sigur soarta ne va face sa ne întâlnim din nou.

"Ba da. Îmi pare rău....!" Spuse Ana și mă lua în brațe începând sa plângă silențios.

"Am sa te aștept oriunde ai fi!" Am spus în șoaptă....