45 . Speranța e departe.

6.2K 347 15
                                    

"Lasă geanta jos și fa doi pași mari inapoi! " se auzi o voce calmă extrem de ragusita. Am făcut ce mi-a zis în timp ce imi roteam ochii prin pădure. Întunericul se lasă se dea binelea și abia puteai vedea ceva, mai ales ca luna nu se vedea din cauza brazilor înalți și deși.

"Unde este blonda?!" Am întrebat tare și răspicat, dar tot ce am primit a fost un hohot de ras. Și nu era un ras oarecare , era un ras forțat.

"Tu chiar credeai ca ai sa iti revezi blonda după ce imi dai amarata asta de geanta cu bani ?" Întreba el și un foșnet se auzi facandu-ma sa îmi întorc capul spre sursa zgomotului.

Se pare ca Austin avea dreptate. Era prea ușor ca sa se întâmple asa ceva.

"Ce mai vrei?" Am întrebat și încă un foșnet se auzi.

"Vreau sa iti retragi plângerea de la politie!" Spuse el ferm și eu m-am incruntat.

"Sa știi ca am depus foarte multe plângeri la politie la cei 28 de ani ai mei. Nu crezi ca ar fi cazul sa mi te arăți? " am întrebat și încă un pas s-a auzit.

"Esti chiar mai fraier decât am crezut!" Spuse el. "Gândește-te bine Jay cine crezi ca i-ar face rău blondei tale dacă nu unul din dușmanii ei?" A intrebat și o furie m-a cuprins.

"Johnson unde este Lexi?!"am mârâit la el în schimb el doar râdea în timp ce se arata din spatele unui brad de unde veneau foşnetele.

"Esti destul de deștept pentru un amarat de director !" Spuse el. "Cu Lexi mai am niște treaba de terminat , după care o poți vedea....daca o sa mai fie în viața! "După care lua geanta și pleca lasandu-ma singur în mijlocul pădurii fără Lexi.

"Austin unde sunteți? " am întrebat când telefonul a început sa îmi sune.

"Aproape de ce?" Întreba el.

"Grăbiți-va, pentru ca nu mai aveți mult timp la dispoziție. Așa cum ai spus a luat geanta și a plecat!" Am spus și el a aprobat scurt.

"Am sa iti trimit și ție datele cu locația !" Spuse el sec după câte îmi închise telefonul în nas. După ce am primit datele am luat-o din loc. Ceea ce speram sa găsesc era o Lexi bucuroasa și fericita râzând cu gura pana la urechi așa cum o făcea mereu de când era cu mine...dar stiam ca adevărul avea sa fie cu totul altul.

Perspectiva lui Lexi.

Stateam cu ochii aproape închiși și îndurerați. După ce Jay terminase micul apel , Johnson a profitat de situație și a început sa se 'joace cu mine'! Ma lovit cu biciul peste picioare și peste spate iar pe mâini și pe abdomen m-a zgâriat cu unghiile lui ascuțite. Cred ca plănuia sa mă tortureze de mult timp. Aveam o gramada de răni deschise care sângerau puternic. Știam ca Johnson avea sa se întoarcă în curând și speram sa mor pana atunci. Nu mai aveam puterea sa mai fiu supusa la alta tortură.

Capul mă durea extrem de tare și gatul îmi era uscat. Senzația de voma își făcea usor usor prezenta. Oare ce am făcut sa merit o asemenea suferință? De mica am avut parte de multa suferință când ambii părinți mi-au murit în condițiile mai puțin plăcute.

Mi-am închis ochii și mi-am lăsat capul pe spate oftând puternic. Imagini cu prima data când m-am întâlnit cu Jay, prima mea noapte de dragoste....și i-a stai așa! De fiecare data când m-am culcat cu Jay nu l-am vazut folosind protecție. Oare credea ca eu i-au anticoncepționale? Și dacă stau bine sa mă gândesc mi-au întârziat și problemele.

"O doamne!" Am zis incercand sa imi duc mana la burta. Era posibil ca eu sa fiu însărcinată. Oare cum as fi fost dacă as fi devenit mama? Una rea sau una buna? Și copilul pe care îl purtam în pântece era fata sau băiat?

Însă nu aveam cu să mă bucur prea mult de aceasta informație. Capul îmi zvâcnea din ce în ce mai tare și privirea îmi era încețoșata. Simțeam cum durerea începe sa dispară încetul cu încetul. Și totuși ăsta sa îmi fie sfârșitul? Sa mi se termine viața așa de brusc?

Nu stătusem în tabăra decât vreo doua săptămâni. Nu am apucat sa mă bucur indeplin de viață așa cum voiam. Toată viața mea fusese un adevărat calvar! Si avea sa se termine brusc. Moartea era singura soluție în acest moment. Dar undeva departe , alungat într-un colt în mintea mea , mai era o fărâmă de speranță. Speram sa vina cineva sa mă salveze. Nu putea Jay sa mă lase așa , chiar dacă l-am mintit cu ce îl durea mai tare. Trebuia sa mai rezist puțin. Trebuia ...să trăiesc pentru posibilul copil pe care îl aveam în pântec. Trebuia sa mai astept ca simptomele sa își facă apariția. Și nu aveam sa îi zic nimic lui Jay pana nu eram sigura. Dar oare cum avea sa reacționeze la aceasta veste? Va fi fericit sau trist? Mă va iubi sau mă va alunga din calea lui ca o cârpă nefolositoare?

Perspectiva lui Jay.

Mergeam cu pași apăsați după instrucțiunile date de Austin.

"Ai ajuns!" Exclama Julia când am ajuns unde ei doi mă așteptau.

"Unde este?" Am intrebat și Austin s-a uitat trist la mine.

"Johnson încă nu a ajuns. Dar din clădire se aud gemete înfundate. Nu știu exact la ce sa mă aștept când o sa intram acolo."Spuse el privindu-ma serios.

"Nu mă interesează ce găsim acolo. Eu vreau sa o știu pe Lexi în siguranță. Și dacă nu o sa fie nu o sa mi-o iert niciodată! "Am zis și am pornit spre cabana dărăpănată. Locul părea extrem de sinistru în momentul de fata. Și m-as fi temut dacă nu as fi venit aici cu un cop : salvarea iubitei mele!

Am intrat în cabana. Nu era niciun paznic , și singurele sunete care se auzeau erau niște gemete înfundate venite de undeva de jos. I-am lasat pe cei doi sa cerceteze cabana și eu am coborat in beci. Era o singura camera aflata la capătul unui hol prăfuit. Am parcurs drumul cu pași mari și în timp ce ma apropiam tot mai mult de usa , gemetele deveneau din ce în ce mai intense. Am tras aer adânc în piept și am apăsat clanța. Cand usa se deschise primul lucru a fost sa scanez camera scăldată în profunzime de întuneric. Am pășit înăuntru usor și am căutat un întrerupător , dacă exista așa ceva. Când am atins ceva pe perete o lumina slaba , clarifica imaginea din fata mea. Și va spun cu mana pe inima ca era una groaznica.

Lexi statea pe un scaun , plina de tăieturi și vânătăi. Arata mai mult decât mutilata și gemea în continuu de durere ținând capul pe spatele scaunului.

"Iubito!" Am zis și am sărit lângă scaunul ei. Aceasta tresărit vizibil și își mișcă capul intr-o parte deschizând ochii foarte puțin.

"Jay?" Întreba ea ridicand mâna punând - o pe obrazul meu incercand , parcă sa vadă dacă sunt adevărat.

"Sunt aici iubito! " am zis și am luat-o cu grija în brațele mele. Gemetele ei de durere se intensificau si se lasă moale în brațele mele nu înainte sa îmi șoptească un :" Te iubesc !"

The secret (Vol. I)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum