The secret (Vol. I)

50. Planuri.

Perspectiva lui Lexi.

Mă simțeam obosita și fără chef de viață,dar razele soarelui nu îmi dădeau pace. M-am resemnat înfrântă și am deschis ochii încet. Am clipit des ca sa pot face imaginea din fata mea mai clara. Priveam uimita imaginea din fata mea. Raul statea pe scaun și dormea intr-o poziție extrem de inconfortabila, iar în celălalt pat se afla Noah.

M-am ridicat încet din pat simțind cum vomit iar. A naibii greață. M-am dus la baie și după ce am terminat de vărsat mi-am clătit gura cu apa și mi-am dat și puțin peste ochi.

Nu stiam ce trebuia sa fac în continuare. Oare trebuia sa mă duc sa vorbesc cu Jay sau trebuia sa plec cât mai departe de el?

La urma urmei din cauza lui s-a ajuns aici. Dacă îmi spunea secretul de la bun început când l-am intrebat eu ,poate situația de fata ar fi fost alta.

"Lexi?" Întreba Raul bătând usor în usa de la baie.

Am oftat trista și mi-am trecut mana prin par. Raul era un băiat de treaba și nu merita sa mă iubească. Și eu îl iubesc nespus de mult,dar dragostea mea e mai degrabă una frătească.

"Da?" Am întrebat deschizând usa. Mă analiza din cap pana în picioare și se incrunta. Nu știu ce văzute încât sa se incrunte.

"Esti bine?" Mă întreba și l-am privit în ochi.

Nu nu sunt deloc bine! Vreau sa plec cât mai departe de aici!

"Nu foarte ,dar mă simt bine!" Am zis și am forțat un zâmbet, chiar dacă nu aveam puterea necesara unui zâmbet sincer.

"Vrei sa îmi spui ce s-a intamplat?" Mă întreba el punând mana pe umărul meu.

"Nu vreau sa te încarc cu problemele mele." Am spus și mi-am mutat privirea în alta parte pt ca îmi venea iar sa plâng.

"Știi ca eu te iubesc? Haide sa discutam!" Spuse el și mă lua de mana ducandu-ma inapoi in cameră unde Noah abia se trezise.

"Ce se întâmplă aici?" Întreba el văzându-ma.

"Ne poți lasă doua minute singuri sa vorbim?" Întreba Raul fără să îi răspundă la întrebare.

"Fie. Stați sa mă schimb." Spuse el și lua un tricou și un pantalon oarecare și se duse în baie schimbandu-se în timp record. " Sa nu întârziați la micul dejun! " Spuse el deschizând usa de la intrare.

"Stai! " am strigat oprindu-l. "Spune-i Anei sa îmi aducă si mie ceva de schimb! " am zis și el a aprobat ieșind pe usa fără sa mai zică nimic.

"Deci ce s-a intamplat !" A intrebat Raul punandu-se lângă mine pe pat.

"Am aflat cine mi-a onorat mama!" Am zis am oftat. Simțeam ca îmi vine sa plâng iar,dar trebuia sa fiu puternica. Nu trebuia sa arat cât de slaba sunt.

"Cine?" Întreba el privindu-ma cu ochii mari.

Raul era singurul care știa toată povestea familiei mele, avand in vedere ca el e cel care m-a aparat în tot acel timp la liceu.

"Dacă îți zic sa nu te enervezi! Nu am starea necesara sa te calmez și pe tine!" Am spus si el a oftat.

"Promit!" A zis și m-am uitat în ochii lui. Era sincer.

"Jay..." am zis facandu-l sa mă privească confuz.

"Ce e cu el?"

" Mi-a lovit mama omorând-o." Am zis și am lăsat lacrimile sa îmi alunece pe obraji. Nu eram atat de puternica pe cât pretindeam. Mai ales acum ca aveam inima făcută bucatele.