The secret (Vol. I)

43.Te-am folosit.

"Imi spui și mie ce mama naibii înseamnă asta? !" Tip la Jay aruncând plicul odată ajunsa la el în birou.

"Iubito pot sa iti explic ..!" Spune el ridicandu-se de pe scaun.

Se pare ca discutau ceva important. Păcat ca intrarea mea brusca ia făcut pe amandoi sa mă privească surprinși.

"De ce ascunzi totul de mine? Mai întâi acel secret și acum asta! " spun arătând spre plicul care căzuse la câțiva metrii de birou.

"De unde ai aia?" Mă întreba el incruntandu-se și se apleca sa ia plicul.

"Nu are importanta. E important ce scrie în el. Se pare ca 'dușmanul' meu are grija de toate. A fost previzibil. Acum spune de ce ascunzi totul de mine!" Am zis, dar el nu m-a băgat în seama. Citea cu atenție ce scria pe foaie de parcă era prima data când o citea.

"Iubito lasa-mă pe mine sa rezolv toată treaba. Nu te stresa. Acum fuga la cursuri! " Spune el și mă sărută părintește pe frunte , dar eu nici măcar nu mă clintesc din loc după ce el se depărtează.

"Nu plec nicăieri pana nu îmi explici ce dracului de întâmplă ! De unde știe dementul ăla de secretul tău? " Îl întreb și el oftează.

"Iubito de unde vrei sa știu eu de unde știe dementul ăla de secretul nostru? Acum du-te la cursuri pentru ca absentele nu se motivează singure !" A spus el și eu m-am incruntat.

"Nu-s cățel ca sa-l gonești cum îți poftește inimioara ! Când o sa ai nevoie de mine , s-ar putea sa nu mă mai găsești! " am zis și am ieșit pe usa nelasandu-l sa comenteze.

"Uita-te dracului pe unde mergi!" Am zis când cineva s-a lovit de mine facandu-ma sa cad în fund pe iarba. Cand mi-am ridicat chipul spre cel care mă lovise am constatat ca era nimeni altul de cât Deivid.

"Sa te ajut !" Spuse el întinzând mana. I-am apucat-o cu fermitate și după ce m-am ridicat la loc în picioare m-am scuturat de praful imaginar.

"Ce-i?" L-am intrebat când am dat sa plec și acesta mă prinse de mana.

"Nu mă aștepți și pe mine? Din câte știu avem același curs!" Spuse el și porni la pas cu mine.

"De ce e viața asta așa de grea?" Am întrebat și el s-a uitat cu o sprânceană ridicată la mine.

"Nu știu la ce te referi , dar dacă nu ar fi aceste obstacole viața ar trece fără a avea niciun farmec. Ai fi exact ca un robot. Te scoli , mănânci și te culci.

"Sa zicem. Pot sa te întreb ceva?"

"Deja ai facut-o , dar continua !" A zis și l-am lovit în umar.

"De unde îl cunoști pe Johnson ?" Am întrebat și el s-a incruntat.

"De unde știi de el?" Mă întreba puțin mirat.

"Nu e ca și cum nu m-as fi întâlnit cu el pana acum!" Am zis și mi-am rotit ochii.

"E o poveste lunga pe care nu vreau sa ți-o spun. O sa iți zic doar ca îi sunt dator.

"Și așa îl ajuți tu? Incercand sa ma elimini pe mine?" Am întrebat și pentru prima data l-am privit în ochi unde am putut vedea cata dezamăgire se afla în ei.

"Nu am alta soluție. Dacă nu fac asta ori mă omoară pe mine ori pe... mama" Spuse el și o lua înainte.

"Dar de ce eu?" Am tipat în spatele lui.

"Întreabă -l pe el!" A spus și el și a început sa alerge înaintea mea. Ca o nebuna ce sunt am început sa alerg și eu după el , dar inteligenta de care dau dovada acum, m-a facut sa mă împiedic.

"Sa te duci dracului de bordura !" Am zis și când am vrut sa mă ridic cineva s-a pus în fata mea luandu-mi soarele ce imi încălzea pielea mult prea alba.

"O mana de ajutor păpușă? " întreba el și îmi întinse mâna ca sa mă ajute.

"Visează Johnson !" Am zis și i-am refuzat mana ridicandu-ma lângă el. "Ce vrei? Trebuie sa ajung la cursuri!" Am zis uitându-ma peste corpul meu ca sa văd dacă nu cumva am vreo julitură.

"Se amână! " Spuse el tragandu-ma de mana după el.

"Johnson ce crezi ca faci?" L-am intrebat și el mi-a rânjit punandu-mi la nas o batista urat mirositoare. Fără sa vreau am inhalat substanța , lesinând pe loc. Noroc ca brațele nu prea puternice ale lui Johnson m-au prins.

Am dat de dracu! Am stricat în sinea mea înainte sa mă cufund de tot în întuneric.

Perspectiva lui Jay.

"Cum adica nu a fost la cursuri?" Am tipat la Ana trecandu-mi nervos mana prin par .

"Nu este și nu mai tipa la ea ca am sa îți sucesc capul la spate!" Spune și Julia intrând pe usa biroului meu.

"Pe unde dracului umblă? " am întrebat și mi-am căutat telefonul pe birou , sub atenta supraveghere a celor doua femei.

"Alo?" Spuse o voce groasa la capătul celălalt al telefonului. Mi-am departat telefonul de ureche ca sa văd dacă am apelat calumea.

"Cine ești? Am intrebat și puteam sa jur ca persoana de la capătul celălalt rânjește cu gura pana la urechi.

"Dacă o mai vrei pe blondina inapoi întreaga trebuie sa îmi aduci diseară la ora 22:30 , 500,000 de dolari. "Spuse el și eu mă uitam cu gura căscată la cele doua femei.

"500,000 de dolari? Tu ești nebun?" L-am intrebat și el a lăsat un ras "colorat" sa îmi strice timpanul.

"Poate. Dar sunt sigur ca nu vrei ca mica blondina sa pățească nimic!" Spuse el serios.

"De unde știu ce ea este vie și în siguranță acum?" L-am intrebat și el a oftat.

"Trebuie sa crezi în vorbele mele!"

"Nu! Eu vreau sa vorbesc cu ea , altfel nu vei primi banii!" am spus.

"Eu cred ca nu ești în măsura sa mă ameninți. Din moment ce blondina este la mine , sunt sigur ca tu ai face orice ca sa o ai lângă tine!"

"Ori vorbesc cu ea ori nu primești bani! " am zis și el a oftat după care un foșnet s-a auzit urmat de vocea cristalina a iubitei mele."

"Jay?" Întreba ea ragusita.

"Esti bine?"

"Da! Vreau doar sa iti spun ceva!" A zis și am înghițit în sec. Vocea ei îmi trimitea atâta nesiguranță.

"Orice iubito! "

"Te-am folosit !" Spuse ea oprind un suspin.

"Nu înțeleg !" Am zis confuz.

"Nu te-am iubit niciodată. Am vrut doar sa am parte de o mica aventura!" Spuse după care apelul se întrerupse.

"Lexi! " am strigat ținând micul obiect în mana.