The secret (Vol. I)

49.S-a dus încrederea...

"La naiba! " am zis și am aruncat pixul. De ce soarta era așa de cruda. Mai întâi obsedatul de Johnson și acum Deivid. Oare ce mai urmează?

Trebuie sa mă gândesc la un plan din care sa putem ieși amandoi "teferi".

După 5 zile.

Perspectiva lui Lexi.

Simțeam ca tot prânzul pe care îl mâncasem cu câteva minute în urmă îmi venea inapoi. Am intrat fulger în camera lui Jay și am alergat spre baie ținând mana la gura. După ce am terminat de scos tot prânzul, m-am spălat pe dinți după care m-am analizat în oglinda. Aveam ochii roșii, fata trasa fără niciun pic de culoare. De 5 zile în coace cam asta  se întâmplă după fiecare masa ,indiferent de ce mănânc. Jay...ei bine el...Ce pot sa spun...sta aproape toate ziua cu nasul în hârtiile de la birou , cât timp eu respect programul de vara. Abia dacă a mai vorbit cu mine. Parcă...Parcă i-ar fi frica de ceva. Oftez si ies din baie când un ciocanit se aude în usa camerei.

"Intra!" Strig fără sa ma gândesc cine ar putea fi.

"Iubito..." Spuse Jay intrând pe usa. Avea parul răvășit și i  se putea citi teama din ochi. Parcă sentimentul ăla de rău se intensificase. Oare ce se întâmplase de îi era așa de frica?

"Ce s-a intamplat ? "Întreb eu asezandu-ma pe pat facandu-i  semn sa vina lângă mine.

Își trece nervos mana prin par și se resemnează  asezandu-se  lângă mine.

"Iubito mai știi când ti-am zis ca am știi iti spun secretul pe care îl ascund ?" Mă întreabă el privindu-ma în ochi.

Flashback

"Atunci avem aceeași problema..." am spus luandu-i și lui o mana pund-o peste inima mea. "Dar..." am zis eu.

"Ce ?" Întreba el curios.

"Sunt 10 ani diferența...Și secretul!" Am zis și el a oftat.

"Cand o sa vina timpul o sa iti spun secretul....Bine? " întreba el și își trecu degetul peste buzele mele.

End Flashback

"Da. Dar de ce?" Am zis incruntandu-ma  la el. "Ce s-a intamplat" am întrebat curioasă.

"Ei bine...eu am venit sa vorbim despre el. Nu vreau sa îl afli în alte circumstanțe  ,sau mai rău ,când relația noastră o sa evolueze si o sa te afecteze foarte mult. Ai încredere în mine ,nu-i asa?" Mă întreabă el. Avea vocea usor tremuranda și se vedea ca îi este teama de ce va urma după ce imi va dezvălui acel secret.

"Da!" Am zis privindu-l în continuare în ochi. Simțeam inima pulsandu-mi ca si când ar fi vrut sa iasă din piept. Starea de greață apăruse din nou,iar sentimentul ăla handicapat nu îmi dădea pace.

"Eu sunt cel care ti-a omorât mama în acea zi. " Spune și mă privește curios, dar eu nu pot schiță niciun cuvant.

La dracu! Parcă accidentul se derulează iar în fata ochilor mei.

"Lexi?" Întreabă el luandu-ma de umeri." Esti bine?" Mă întreabă el.

Mă uit la el cu ochii plini cu lacrimi și o alta avalanșă care se scurge pe obraji. Oh doamne! Cum sa nu îmi dau seama ca el este cel care a sunat la salvare după ce a lovit-o? Din cauza lui am dus viața aia oribila în orfelinat. De asta avea acel sentiment de mila pentru mine.

"Lexi?" Întreabă el punând mana peste obrazul meu,dar eu mă smucesc și mă ridic de pe pat.

"T-tu ai fost în tot acest timp? Tu îti dai seama ce spui?" Îl întreb eu enervata și trădată în același timp.

"Înțelege ca nu am vrut sa te pierd."

"Nu ai vrut sa mă pierzi? Dar nu te-ai gândit ca m-ai rănit ascunzând acest secret? Nu iti dai  seama cât de grava este situația în acces moment? Tu ești cel din cauza căruia am dus viața aia oribila în orfelinat! De asta  simțeai acea mila pentru mine. De ce? De ce nu mi-ai spus? " am zis eu urcând tonul din ce în ce mai sus ajungand ca în ultima propoziție sa tip la el.

"Pentru ca...la naiba! Te iubesc ! Si ti-am zis ca nu vreau sa te pierd !" Spune el și se ridica de pe pat incercand sa ma prindă de mana ca sa mă tragă lângă el ,dar am fost mai rapida decât el și m-am dat trei pași în spate.

"Nu Jay! Nu! A-am nevoie de timp ca sa imi pot reveni!" Am spus și am fugit de lângă el fără sa mai aștept vreun răspuns.

Starea de greață apăruse din nou, plângeam și alergam ca o nebuna. Aveam nevoie de cineva care sa mă înțeleagă. Nu puteam sa mă duc la Ana pentru ca ar fi fost de partea unchiului ei. Trebuia sa fie cineva care sa mă lase sa stau în lumea mea , sa gândesc.

"Imediat !" A zis vocea de pe partea cealaltă ,imediat după ce am ciocanit la usa.

"Mă poți lasă câteva minute la tine în baie?" Am zis când mi-a deschis usa.

"Lexi! O doamne! Esti bine? " Mă întreba el.

"Da Raul ! Ma simt perfect! Nu vezi?" Am zis sarcastica. "Zi mă lași?" Am întrebat și mi-am pus imediat mainile la gura simțind cum vărs iar.

"Sigur!" Spuse el și se dădu din dreptul ușii, după care nu am mai stat pe gânduri și am fugit la baie. Imediat ce am vărsat ce mai aveam în stomac m-am clătit pe față cu putina apa rece.

De ce trebuia sa fie viața mea una așa de grea? De ce trebuia eu sa mă îndrăgostesc de cel care mi-a distrus viața.

M-am lăsat usor pe gresia rece , care era singura care imi putea alina într-un  fel durerea. Și la naiba cu grețurile astea. Dacă sunt însărcinată asta va face situația și mai dificila pentru mine.

Habar nu am cât timp am stat acolo ,pentru ca într-un fel sau altul...am adormit. Chiar nu știu ce trebuie sa fac!

Perspectiva lui Jay.

"Unchiule! " striga Ana intrând la mine în camera.

"Ce?" Am întrebat.

"De ce plângea Lexi ?" Mă întreba ea.

"A aflat! La naiba mai bine nu îi spuneam! "

"I-ai zis? Dar de ce?" Întreba ea venind lângă mine.

"Acum 5 zile a venit Deivid la mine în birou și m-a amenințat că daca nu o părăsesc pe Lexi îi va spune secretul. Aveam termen o săptămână , dacă îi spuneam eu de secret mă părăsea, iar dacă o părăseam eu tot era egal cu despărțirea noastră. Dar am crezut ca mă va înțelege, dar se pare ca m-am înșelat !" Am zis și am lăsat un oftat sa îmi scape. Chiar nu înțelegeam de ce a dat vina doar pe mine. La urma urmei nu eram eu cel care traversa strada neregulamentar.

"Nu ai pierdut-o!  O sa vezi ca o sa se întoarcă inapoi. Are nevoie doar de putin timp de gândire! " Spuse Ana și mă pupa pe obraz după care ieși din încăpere lasandu-ma singur in durerea mea.

"Sper..!" Am zis și am admirat tavanul pana când într-un final m-a luat somnul.