The secret (Vol. I)

39.Amenintari.

Așteptam ca cineva sa mă fi văzut cum alergam aici și sa vina după mine ca sa mă întrebe ce am. Doar sa știu ca pot scăpa de EL. Coșmarul ce mă bântuia aproape în fiecare noapte. Era acel moment când a încercat sa mă violeze. Dar cine s-ar fi așteptat ca John sa scape din închisoare după faza aceea. Însă acum nu aveam timp de pierdut cu toate întrebările care imi invadat capul ci trebuia sa mă gândesc la un plan de scăpare.

Mi-am fixat privirea în ochii lui. Îl priveam nepăsătoare incercand sa ascund toată frica pe care o aveam în suflet. Speram ca Ana sa se fi dus la Jay sau Jake ca sa îi pună sa vina după mine. Trebuia sa scap de el într-un fel sau altul...

"Nu iti este frica de nimic păpușă? " întreba el apropiindu-se , iar eu am făcut un pas în spate.

"Al dracului sa fi tu , John!" Am mârâit și el a zâmbit pervers." M-am saturat sa creadă toată lumea ca sunt slaba , și ca stau noaptea plângându-mi de mila. Sa știi ca m-am schimbat de atunci!" Am zis și el a mai făcut un pas spre mine nefiind intimidat de către discursul meu.

"Și cine te-a ajutat sa te schimbi? Jayden Queen burlacul miliardar din Seattle? " întreba el cu o sprânceană ridicată.

"Ce legătură are el cu mine?" L-am intrebat și acesta zambi ca și când ar știi ceva ce nu trebuia sa afle.

"Păpușă , nu știi sa te ascunzi prea bine!" Spuse el și mai făcu un pas în fata.

"Ce vrei sa spui?" L-am intrebat acru când am simțit cum spatele meu se lipește de scoarța copacului în încercarea de a mă îndepărta de el.

"Sa știi ca nu e frumos sa ai o relație cu directorul!"Spuse el și eu m-am uitat atenta la el, încercând sa îl fac sa creadă ca habar nu am despre ce vorbește.

"Ce relație?"am intrebat părând confuză și acesta se incrunta.

"Relația pe care voi doi o aveți! "Spuse el dramatizand cu mâinile în aer. Se pare ca fu foarte ușor de păcălit...

"Relația noastră este stricta intre elev-director! Nimic mai mult! " am zis după care l-am vazut cum zâmbește și își scoate telefonul din buzunar. Tasta ceva pe el după care îl întoarse spre mine , lăsându-ma cu gura căscată.

"Cand ai făcut aia?" L-am intrebat și acesta a început sa rada.

"Eu ti-am zis ca nu știi prea bine sa te ascunzi! " Spuse el și flutura micul obiect în fata mea. Pe ecranul telefonului se derula o filmare când eu și Jay ne sărutăm în același loc în care ne aflam chiar acum. Înseamnă ca John ne urmărește de mai mult timp?

"Și ce ai de gând sa faci cu aia?" L-am intrebat arătând spre micul obiect. "În definitiv eu și Jay ne-am cunoscut înainte de venirea noastră aici, deci nu o sa iti aduca decât niște şuşoteli! " am spus incercand sa îl fac ca ceea ce avea el era o nimica toată.

"Cu asta nu o sa am mai nimic de făcut....Momentan! "Spuse el apropiindu-se extrem de mult de mine. "Acum am venit doar sa termin treaba pe care nu am terminat-o în seara aceea! " Spuse el și imediat un foșnet urmat de o strigare se auzi. Puteam recunoaște vocea lui Jake mai mult ca orice." La dracu!" L-am auzit pe John înjurând înainte sa își treacă nervos mana prin par. "De data asta ai scăpat scumpo , dar data viitoare nu te mai iert!" Spuse după care dispăru în pădure lasandu-ma uimita.

Doar atât? Niște amenințări? Știam ca trebuia sa îi spun lui Jay ca Johnson a scăpat de la închisoare , dar asta l-ar fi pus sa stea cu ochii pe mine tot timpul și sa îi dovedească lui John ca noi avem mai mult de o relație elev-director. O sa îl înfrunt pe John singura.

"Sunt aici!" Am strigat ieșind din spatele foisorului și făcându-l pe Jake sa se oprească din mers. Mă studie din cap pana în picioare , înainte sa se oprească la chipul meu și sa mă privească întrebător cu o sprânceană ridicată.

"Esti bine?" Întreba când văzu ca nu spun nimic.

"Totul e perfect!" Am spus schițand un zâmbet fals și începând sa merg cu pași repezi spre ieșire trecând ca fulgerul pe lângă el lasandu-l cel mai probabil confuz. Trebuia sa am grija sa nu afle de ceea ce se întâmplase cu câteva minute în urmă aici.

*****

"Sa de-a dracu Lexi !" Exclama Ana când încercăm să luăm așa -zisa cina pentru ca eu abia mă atinsesem de mâncare."Ce s-a intamplat cu tine? Ti-am zis ca îmi pare rău , și știu ca nu ar fi trebuit sa spun acele lucruri , dar jur ca nu am facut-o intenționat."

"Ana...!" Am oftat trecandu-mi mana prin par , deoarece îl lăsasem să cada în valuri pe spate deși afară era extrem de cald"...ti-am zis ca nu e nicio problema!" Am spus eu și ea s-a incruntat.

"Atunci ce te deranjează de nu vrei nici măcar sa mânaci? " Mă întreba ea a privindu-ma serioasa.

"Nimic! Doar nu am pofta de mâncare, bine?" Am întrebat , dar Ana nu se lasă convinsa dar ofta alegând sa tacă în cele din urma. Știam ca aveam mai târziu sa fiu luată la întrebări , dar acum nu aveam nici cel mai mic chef de ele.

Mă gândeam într-una la planul de răzbunare a lui John. Ce dracu punea la cale acel om fără inima ? Știam ca voia sa se răzbune pe mine pentru ca si-a petrecut o luna în închisoarea aia mizerabila. Dar chiar era atât de prost încât sa încerce sa dea foc bucătăriei și sa mă ardă de vie? Cu toate ca el a spus clar ca planul nu a funcționat , știam ca el nu avea cum sa facă asta de unul singur. Trebuia sa ai o minte diabolica ca sa faci asta și chiar dacă as vrea sa cred ca John putea sa fie uneori o persoana cu asemenea minte , nu avea cum sa se întâmple asa ceva.

Planul sau de răzbunare avea mai mulți complici care fie ca voiau sau nu erau dușmani de-ai mei. Dar întrebarea era una singura. Cine erau aceia care imi voiau răul?