The secret (Vol. I)

48. Deivid e ce?!?

"Jay unde mergem?" L-am intrebat după ce am urcat la el în masina.

"Inapoi in tabăra !" Spuse el și eu am aprobat. M-am făcut comoda pe bancheta limuzinei și am început sa mă uit pe geam. Casele erau frumoase în aceasta zona și o mulțime de copii râdeau și se jucau pe strada. Instinctiv mi-am dus mana pe abdomen. Nu știu dacă trebuia sa îi spun lui Jay de acum ca urma sa avem un copil sau dacă trebuia sa mai astept.

"S-a intamplat ceva?" Spuse Jay luandu-ma  de mana.

"Mnu...!" Am zis și l-am privit în ochi.

"Te ustura ?" Întreba el văzând ca țin mana pe abdomen.

"Puțin. Dar nu asta  e ceea ce mă îngrijorează!" Am spus și el a - a uitat întrebător la mine.

"Ce e iubito? " întreba el.

"Am un sentiment ca ceva rău se va întâmpla! " am spus și el a oftat și mi-a strâns mana.

"Iubito, acum nu are cine sa ne mai facă rău. Ești în deplina siguranță. Am vorbit cu Austin și a zis ca nu mai sunt motive de îngrijorare acum ca jocul lui Johnson a luat sfârșit.

"Bine!" Am zis și mi-am îndreptat atenția inapoi spre geam.

Nu mă interesează ca scăpasem  de Johnson. Acum era altfel de sentiment. Nu știu....unul de nesiguranță. Nu era exact ca în ziua în care aproape am fost arsa de vie...Era ceva total diferit.

"Iubito? " Spuse Jay scoțându-ma  din visare

"Da?"

"Am ajuns!" Spuse el și amândoi am ieșit din masina. Din spusele lui Jay ,Ana era foarte nerăbdătoare  sa mă vadă ,dar datorita situației nu a avut cum sa vina la mine.

"Haide!" Spuse el și își trecu brațul după talia mea.

"Ce faci?" L-am intrebat când mă ajuta sa merg spre intrare.

"Îmi ajut iubita !" Spuse el.

"Dar ce o sa zică toți cei  din tabăra?" L-am intrebat și el a oftat.

"Nu mă mai interesează. Ești iubita mea și nimic nu poate schimba asta  !" Spuse el și se apleca sa mă sărute scurt pe buze ,dar destul cat sa  îmi facă corpul sa fie străbătut  de o senzație ciudata.

"Te iubesc !" Am spus.

"Și eu te iubesc!" A zis el și când am vrut amandoi sa pornim iar din loc , am văzut câțiva elevi care se uitau la noi cu gura căscată.

Cei drept erau o gramada de fete care mă priveau cu ura , și băieți care nu le venea sa creadă ca o pustoaica este iubita directorului.

"La dracu!" Am zis mai mult pentru mine. Nu aveam nevoie de o astfel de intrare.

"Intra muștele! " Spuse Jay amuzat de situație și mă ajuta sa mă deplasez. Nu prea putea sa mă tina pentru ca aveam răni peste tot corpul care usturau extrem de groaznic.

"Lexi!" Tipa Ana facandu-si  loc printre mulțimea de elevi care încă ne priveau împietriți.

"Ana!" Am suspinat usor când aceasta sari sa mă îmbrățișeze. Rănile astea puteau fi o povara pentru ceva timp.

"Oh doamne! Esti bine? Te doare ceva?" Întreba ea repede.

"Sunt bine Ana. Nu îți fa griji !" Am zis și ea mi-a zambit. Din spatele ei veniră și Jake alături de Julia. Toți mă îmbrățișară. Mulțimea de elevi încă stăteau acolo și priveau scena uimiți.

"Lexi de ce se uita fetele alea așa la tine?" A intrebat Ana.

"Sa spunem ca au văzut ceea ce nu trebuia!" Am spus eu zambit și Ana a început sa rada.

"Oooo....am înțeles! " Spuse ea.

"Gata toată lumea! " Spuse Jay. "Lexi haide sa te odihnești! " Spuse el și mă lua în brațe în stilul miresei facandu-ma sa ma strâmb puțin din cauza rănilor. "Îmi pare rău iubito! "L-am auzit spunând.

"Shh..." a fost tot ce am putut sa spun.

Cand am ajuns in cameră lui Jay acesta mă lasă pe pat și mă înveli spunandu-mi  sa dorm.

"Dormi cu mine!" Am zis și el a aprobat. S-a pus pe partea libera de pat și eu m-am intors cu fata la el punandu-mi  capul pe pieptul său și nu știu cum...am adormit.

Perspectivalui Jay.

Stateam și o priveam pe Lexi cum adormise ca un înger. Avea fata usor rozalie  , și buzele usor întredeschise parcă așteptând ca cineva sa le sărute.

M-am ridicat încet de pe pat incercand sa nu o trezesc. Avea nevoie de odihna și multa îngrijire ca rănile sa i se vindece.

M-am asezat pe scaunul din biroul meu uitându-ma la teancul imens de hârtii care mă așteptau  pe birou. De trei zile am cam neglijat responsabilitățile care veneau la pachet cu tabăra de vara. De când cu cazul lui Johnson nu am mai avut timp de nimic altceva. Noroc ca acum era mort și nimeni nu îmi mai statea în cale.

"Intra!" Am zis când am auzit pe cineva ciocănind  în usa ,dar nici măcar nu m-am sinchisit sa îmi ridic ochii din documentul pe care îl completam.

"Buna ziua!" Spuse o voce de băiat și l-am simțit cum se așează pe scaunul din fata biroului.

"Ce dorești tinere?" L-am intrebat eu concentrandu-ma pe hârtia din fata mea.

"Ar fi păcat ca Lexi sa știe ca i-ați omorât părinții! " Spuse el și atunci m-am oprit. Mi-am ridicat capul și l-am vazut pe Deivid ranjind la mine.

"Pe bune? Acum mă ameninți tu?" L-am intrebat afișând cel mai neutru chip.

"Dacă Johnson e mort măcar sa profit și eu de aceasta situație. Mai ales ca acum toată tabăra știe relația dumneavoastră."

"Ce vrei sa iti dau ca sa nu spui nimic? "

"Dacă mi-ati  putea aduce fratele inapoi ar fi perfect! Dar cu siguranță nu puteți face acest lucru pentru ca dumneavoastră  l-ati  omorât."Spuse el și m-am incruntat."Dacă va despărțit de Lexi pana la sfârșitul  săptămânii nu am sa mă mai răzbun  ,dar dacă nu..."Spuse el după care se ridica." Nu uitați sunt cu ochii în patru!" Spuse el după care ieși pe usa biroului lasandu-ma masca.

"La naiba! " am zis și am aruncat pixul. De ce soarta era așa de cruda. Mai întâi obsedatul  de Johnson și acum Deivid. Oare ce mai urmează?