44. Speranța.

5.9K 329 16
                                        

Perspectiva lui Lexi.

Capul mă durea extrem de tare. Unde mama dracului mă aflam? Și de unde mirosul ăsta oribil?

"Păpușă haide deschide ochii știu ca nu dormi! " Spuse cineva în fundal și imediat mi-am deschis ochii. Lumina , nu prea multa , mă făcu sa clipesc de câtăva ori înainte sa mă pot obișnuii cu întunericul. Am căutat în camera sursa vocii care se auzi mai devreme și undeva într-un colt se vedea o silueta. Imediat ce am recunoscut vocea mi-am adus aminte toate cele întâmplate de dimineață.

"Johnson! " am mârâit la el facandu-l sa rada draceste.

"Se pare ca ai o memorie de lup!" Spuse el și se apropie de mine încet ținând în mana telefonul meu.

"Ce vrei de la mine Johnson? " l-am intrebat si el a ras scurt.

"Vreau sa suferi așa cum am suferit și, eu când tu împreună cu pămpălăul ăla de Jayden m-ați trimis la închisoare! " Spuse el serios și un fior îmi trecu prin tot corpul. Nu avea sa mă omoare din prima , ci avea un plan bine planificat. Trebuia sa mă facă sa sufăr încet și tare , astfel încât sa îmi doresc sa mor cât mai repede. Dar cum aveau sa se întâmple toate astea?Oricum dacă muream nu prea îi pasa nimănui. Familie nu aveam , iar Jay ar fi trecut repede cu privirea. Însă știu ca ar fi fost distrus la început. Trebuia sa i-au o decizie în privința asta , deși nici mie nici lui nu avea sa îi placa. Dar mai bine sa îl știu fericit decât măcinat de durere știind ca am murit fără sa îi spun vreun cuvânt.

"Om fără inima ce ești! " am spus și as mai fi continuat dacă telefonul meu nu începu sa sune în disperare. Oare a mai sunat ? Sau asta era prima data?

"Alo?" Spuse Johnson rânjit. Avea sa se joace cu Jay știam bine asta. Dar nu aveam sa îl las sa profite prea mult de asta. Însă mă enerva și faptul ce eu nu puteam sa îi aud glasul speriat a lui Jay , pt ca nemernicul asculta numai el.

"Dacă o mai vrei pe blondina inapoi întreaga trebuie sa îmi aduci diseară la ora 22:30 , 500,000 de dolari. "Spuse el și eu m-am incruntat.

Bani ? Pentru ce mama naibii vrea bani dacă o sa mă omoare pe mine cu prima ocazie ? Vrea sa îl facă pe Jay sa urle de durere când o sa vina în căutarea mea? Ce dracului pune Johnson la cale?

"Poate. Dar sunt sigur ca nu vrei ca mica blondina sa pățească nimic!" Spuse el serios de data aceasta.

"Trebuie sa crezi în vorbele mele!" Spuse ranjind. Ce dracu sa însemne asta? Ce voia sa spună cu asta? Argh ce mă enerva ca nu puteam sa aud calumea conversația.

"Eu cred ca nu ești în măsura sa mă ameninți. Din moment ce blondina este la mine , sunt sigur ca tu ai face orice ca sa o ai lângă tine!"

Jay îl amenința pe Johnson ? Dar dacă stau bine sa mă gândesc el nici nu știa cu cine vorbește. As fi vrut sa strig cât puteam de tare ca sunt bine și ca Johnson îmi voia răul , dar privirea serioasa a lui Johnson mă oprea sa fac vreo mișcare

L-am vazut pe Johnson oftând și veni spre mine. Ce avea de gând? Acesta lua o punga și o foşnăi puțin înainte sa dea telefonul pe difuzor. Habar nu aveam ce sa spun ,dar privirea lui Johnson îmi spunea ca asta era ultima data când puteam vorbii cu el și sa îi spun tot ce am pe suflet.

"Jay?" Am întrebat ragusita.

"Esti bine?" Mă întreba el îngrijorat. O doamne! Voiam sa îi spun cât de mult îl iubesc și sa îi spun ca sunt orice inafara de bine, dar nu puteam sa îi dau speranțe false. Johnson avea planuri dure cu mine.

"Da! Vreau doar sa iti spun ceva!" Am zis și am înghițit lacrimile care riscau sa îmi curgă pe obraji. John mă privea sfidător de sus așteptând la fel de curios ca și Jay sa vadă ce am de gând sa fac.

"Orice iubito! " Spuse el făcându-ma sa plâng silențios, dar trebuia sa fiu dura ca sa para totul cât mai credibil posibil, chiar dacă adevărul avea sa ne doară pe amandoi la fel de tare.

"Te-am folosit !" Am spus incercand sa opresc suspinul care risca sa iasă.

"Nu înțeleg !" A zis confuz. Mi-as fi dorit sa îi spun tot adevărul ,dar m-am limitat la ce era mai dureros , și sigur ca avea sa mă dea uitării odată pentru totdeauna.

"Nu te-am iubit niciodată. Am vrut doar sa am parte de o mica aventura!" A fost ultimul lucru pe care l-am spus inainte ca Johnson sa închidă apelul și sa îmi zâmbească mândru.

"Acum sa terminam odată pentru totdeauna treaba pe care trebuia sa o fac de mult timp!" Spuse și mă dezlega de micul scaun , în timp ce eu plângeam de mama focului.

Tocmai îl mințisem pe cel care il iubeam ca pe ochii din cap. Unii oameni nu cred ca prima iubire este și cea veșnică , și uite ca la asta s-a ajuns și în momentul de fata! Doar ca situația e puțin diferita. Eu am sa îl iubesc pana când am sa îmi dau ultima suflare. Nu știu dacă el va face asta dar am auzit multe lucruri. Cum ar fi:"Dragostea este un joc ciudat în care amandoi pierd sau amandoi câștiga !"

Perspectiva lui Jay.

Stateam și priveam cerul împietrit. Cuvintele lui Lexi îmi răsunau într-una în minte.

"Nu te-am iubit niciodată. Am vrut doar sa am parte de o mica aventura!"

Ana și Julia încă erau la mine în birou așteptând sa zic ceva. Dar nu puteam. În biroul ni se alăturaseră și Jake împreună cu Austin care dădea telefoane și încerca să afle ceva din dispariția misterioasa a lui Lexi. Toată lumea era îngrijorată și elevii din tabăra începeau sa își pună întrebări din cauza ca nu o mai văzuseră pe aici. Timpul parcă statea în loc , în ciuda faptului ca afara seara se lasa din ce în ce mai repede.

"Am găsit !" Striga Austin facandu-ne sa ne întoarcem atenția spre el.

"Ce?" Am întrebat în șoaptă neputand fi capabil sa vorbesc concret.

"Locația unde se afla Lexi ! Se pare ca hoțul ăsta nu e prea deștept. Se pare ca vrea sa se joace cu amandoi. "Spuse el în timp ce tasta pe laptopul sau și în scurt timp o harta alături de doua puncte apărură pe ecran. Unul era albastru, adică cel în care ne aflam noi, iar cealalt era roșu, adică locația lui Lexi! Nu erau prea departe unul de altul. Ceasul arata ora 22:00 ceea ce însemna că trebuie să pornim la drum dacă vreau ca Lexi sa ajungă iar în brațele mele , sa îmi explice faptul ca îmi spusese acele lucruri printr-un singur telefon.

"Sa mergem ! Se apropie ora! " am zis și toți au aprobat. Am luat geanta cu banii și am ieșit din clădire. M-am oprit la intrare în pădure. Dacă totul funcționa conform planului aveam sa fiu în scurt timp în brațele călduroase ale lui Lexi. Dar asta o știa doar Cel de Sus.

"Ai grija!" Imi spuse Julia și Ana în același timp.

"O sa am!" Am zis și Austin mi-a amplasat un microfon în par. Nu stiam cu ce îl va ajuta asta , dar era detectiv și își făcea treaba ajutat de ceilalți care se aflau la sediu.

Am intrat in pădure și am trecut de foișorul unde am văzut-o prima data pe Lexi de când ajunsese în tabăra și mi-am continuat drumul înspre locul unde trebuia sa îi las banii răpitoriului. Trebuia doar sa mă rog ca planul lui Austin sa funcționeze....speram la o minune !

The secret (Vol. I)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum