The secret (Vol. I)

3. Atacul.

"Vai da ce bine va sta împreună! " se auzii o voce facandu-ne pe amandoi sa ne întoarcem capul catre sursa zgomotului. Era nimeni altul decât Johnson. "Acum am mai găsit ceva interesant de zis în toată școala! "Zise el după care se întoarse și pleca.

"Lexi..." Spuse Raul prinzandu-ma de mână când am vrut sa trec usor pe lângă el.

"Raul te rog nu înrăutății problemele mele mai mult ,decât sunt deja !" Am spus și am ieșit din clasa lasandu-l cu ochii în soare.

Viața mea era deja grea și nu voiam sa devină și mai grea. Înțeleg ca Raul tine mult la mine ,dar asta deja devine aiurea ,mă cam enervează.

******

"Salut Sebastian!"am strigat când am ajuns langa taraba lui cu înghețată.

"Salut scumpo! Cum a fost la scoala?" Mă întreba el zâmbind.

"La fel ca de fiecare data!" Am zis și am dat nepăsătoare din umeri.

Poate va întrebați cu toții cine este Sebastian. Ei bine el este cel mai bun prieten al meu de când părinții mei au murit. Cand vara își face simțită prezenta el mereu își deschide taraba cu înghețată care este extrem de delicioasa.

"Jur ca am sa vin sa îl bat o data pe Johnson ăla care nu te lasă în pace!" Spuse el făcându-ma sa chicotesc.

"Sebastian ! Spui asta încă de când am început liceul!" Am spus și el mi-a întins cornerul cu înghețată.

"Din partea casei! "Imi spuse el zâmbind.

"Dar...!" Am spus dar am fost intrerupta de el.

"Niciun dar! Este pentru ca astăzi este ziua ta!" Spuse el și ne-am asezat pe băncuțe lângă taraba lui cu înghețată.

"Mersi ,Sebastian !" Am zis și l-am luat în brațe.

"Și asta e pentru tine!" Spuse el scoțând o mica cutiuță din pantaloni.

L-am privit în ochi și am luat cutiuță de la el din mana. Era de un albastru marin așa cum îmi plăcea mie.

"Ce este aici?" Am întrebat scuturând usor cutiuța.

"Deschide-o! " mă indemna el. I-am dat sa îmi tina cornerul cu înghețată și cu mare atenție am deschis cutiuța. În ea se afla o brățară Pandora cu turnul Eiffel.

"Sebastian...!" Am șoptit și l-am luat în brațe. Chiar dacă ziua mea de naștere era o singura data pe an mă bucuram din plin de ea.

"Hg.." își drese cineva vocea în dreapta noastră.

"Oh...mă scuzați! " Spuse Sebastian repede ridicandu-se de pe banca.

"Dacă ați terminat as vrea și eu sa comand o înghețată cu vanilie și caramel!" Spuse domnul pe un ton dur trimițându -mi fiori în tot corpul

Am pus mica cutiuța în ghiozdan și m-am ridicat de pe banca ...dar nu înainte sa îl analizez pe barbat din toate unghiurile.

Era îmbrăcat ca costum.."o fi un om foarte important! " -mi-am spus în minte....avea parul saten-blond și niște ochi albastrii ca marea. Cine mai avea acei ochi atât de perfecți ca ai lui? Și mi se părea puțin dubios...adică aveam o vaga idee ca îl mai văzusem undeva.

M-am ridicat de pe banca si mi-am luat la revedere de la Sebastian neintrerupandu-l din treaba lui.

Am mărit pasul pana la cafeneaua la care lucram și când am intrat înăuntru, clopoțeii de la intrare au răsunat în magazin, întorcând câteva capete spre mine.